Privesc în urmă şi mă întreb, oare unde am greşit ca acesta să fie sfârşitul. Sfârşitul tău, al meu şi al relaţiei noastre. Sfârşitul unei poveşti de dragoste care promitea multe, dar cel mai important, îmi promitea că tu vei rămâne pentru totdeauna...
— Cum se simte să iubeşti nebuneşte? Mă întreabă brusc şi mă ridic în capul oaselor.
— Cum mă simt iubindu-te pe tine? Am oftat, trecându-mi o mână prin părul negru ca smoala. Mă simt vie. Mă simt frumoasă, atunci când tu mă strângi la pieptul tău. Mă simt puternică atunci când tu vii acasă. Mă simt de neînvins, atunci când tu îmi spui că mă iubeşti. Dar asta este doar faţa frumoasă a iubirii, nu-i aşa?
— Şi care este cea urâtă? Întrebase el, trecându-și limba printre buzele pline şi i-am oferit un sărut înainte de a răspunde.
— Păi... Îmi simt inima zdruncinată când mă gândesc că eşti cu ea. Când mi te imaginez spunându-i cât de perfect îi vine acea rochiţă roşie sau neagră. Mă doare sufletul când te visez iubind-o, atingând-o şi făcând dragoste cu ea. Doar simplul gând... Gândul că faci dragoste cu ea mă arde pe suflet şi îmi strânge inima în durere. Plâng, imaginându-mi-te zâmbind şi suspin, auzindu-te spunându-i cât de mult o iubeşti, atunci când vorbiţi la telefon. Pentru că, înăuntrul meu, încă cred că toate aceste lucruri mi se cuvin. Păcat că dragostea nu este perfectă.
— Nimic nu este perfect! Vorbi el şi am aprobat cuvintele sale.
— Totuşi, vreau să te întreb câteva lucruri...
— Spune! Mă îndemnase.
— Vei face la fel şi cu ea? O vei înlocui cu alta atunci când ea îţi va oferii totul? Dragostea, inima, sufletul şi trupul? O vei arunca la gunoi, fără să îţi pese de sentimentele ei? De lacrimile sale? O vei săruta, gândindu-te la o alta? O vei minţii că o iubeşti? Îi vei oferii acelaşi tratament crunt de care am eu parte?
— Nu ştiu, îmi răspunse fără remuşcare. Probabil că nu!
În momentul ăla am simțit cum inima mea, acea inima chinuită și suferindă , se sparge în mii de bucățelele. O vedea mai mult decât m-a văzut pe mine în toți acești ani de relație. O punea mai presus de mine.
De ce îmi faci toate astea iubitule? De ce nu mai mă privești cu acea sclipire în ochi? De ce nu vrei sa ma păstrezi lângă tine pentru totdeauna asa cum îmi promiteai mereu? De ce ma lași să mă topesc ușor ușor, ca un om de zăpadă la razele soarelui? Ți-am oferit tot ce aveam eu mai de pret, ți-am oferit inima mea și nu mi-a păsat de consecințe. Am renunțat la familia mea pentru tine. Te-am apărat în fata părinților mei asa cum o leoaica își apară puii.
Te-am iubit, aşa cum nu credeam că pot.
Mulțumesc AndradaRzm pentru această minunată poză! Te iubesc!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
