Eram asemeni unui copil mic, priveam culorile care împânzeau oraşul şi beculeţele atât de vii care parcă se jucau împotriva farurilor maşinii. El mă ţinea de mână, iar uneori, mai scăpa un oftat pe care eu îl ignoram cu vehemenţă. Întrucât, nimeni nu ar fii putut să îmi strice Ajunul Crăciunului, acea zi magică din an. I-am zâmbit drăgăstos, când el îmi aruncă acea privire cu părere de rău, ca de fiecare dată.
Mă întrebam dacă regretă, chinul zilnic pe care îl întâmpin datorită iubirii mele faţă de el. I-am strâns degetele în palma mea, şi nerăbdătoare, mi-am privit pentru a zecea oară machiajul în oglinda retrovizoare. Îmi doream să fiu perfectă, atunci când de mâna, aveam să trecem pragul mamei sale.
- Nu vom petrece crăciunul împreună, mă informase şi mi-am intors capul înspre el, zâmbindu-i fals. Buzele îmi tremurau şi dinţii îmi clantaneau de teama că îl voi pierde.
- Ce vrei să spui? L-am întrebat, strângându-i mâna într-a mea.
- Voi petrece crăciunul alături de femeia pe care o iubesc cu adevărat, poţi înţelege acest lucru?
Puteam! La naiba, puteam, căci eu aş fi dat orice să îmi rămână alături în acea zi Sfânta. Am aprobat, incapabilă să articulez un cuvânt şi l-am lăsat să mă ţină de mână tot restul drumului. Să mă ţină de mână pentru ultima dată.
Când am ajuns acasă la noi, la el, simţeam cum întregul univers se dărâma în jurul inimii mele. Mama sa, mă întâmpină cu braţele deschise, ca de fiecare dată, însă atunci când privirea îi căzu pe cascada de lacrimi care îmi acoperea obrajii, a ştiut. A ştiut că totul a luat sfârşit şi că nu mai am putere să lupt pentru băiatul ei. Nu mai aveam cum să lupt... Ea îl câştigase!
CITEȘTI
Iubire Pierdută
Cerita PendekPrivesc în urmă şi mă întreb, oare unde am greşit ca acesta să fie sfârşitul. Sfârşitul tău, al meu şi al relaţiei noastre. Sfârşitul unei poveşti de dragoste care promitea multe, dar cel mai important, îmi promitea că tu vei rămâne pentru totdeauna...
