Te voi iubii mereu [Finalizată]

Capitolul 3

                            Vanessa

      - Kate este....
      - Ce este cu Kate?!
      - Kate este cu Andrew.
      - Mă aşteptam la asta! Ştiu cât de mult a iubit-o. Păcat că ea şi-a bătut joc la început. Ce a făcut-o să se răzgândească?
      - Habar nu am. Tot ce știu e că acum sunt împreună şi urmează să se căsătorească.
      - Ce veste bună!
      - Nu te afectează?
      - Nu! De ce m-ar afecta... Trebuie să mă duc până la baie, mă întorc imediat!
      - Te aştept aici!
      Am minţit, bineînţeles ca m-a afectat! Dar mai bine aşa decât să fie îndrăgostit de o fată care îl va face să sufere după moartea sa. Mă uitam in oglindă la micile lacrimi care îmi curgeau pe obraz. Îmi auzeam inima cum urla de durere, dar nu puteam sa o liniştesc, nu aveam puterea necesară. Mi-am şters lacrimile, am stat puţin până m-am liniştit şi m-am dus înapoi ȋn living, Amalia era pe canapea si dormea. Nu am vrut sa o trezesc aşa că m-am dus încet către camera mea. Înainte să mă culc mi-am spus rugăciunile si am deschis  geamul să privesc puţin stelele. După câteva minute am vazut o stea căzătoare. Mi-am dorit sa ma bucur de ultimele mele luni de viaţă înainte de a ajunge la preaiubitul meu tată.
     * Vis*
     Era o câmpie verde, cerul era limpede si păsările cântau. Îl ţinem de mâna şi stăteam pe umărul lui. La un momentdat m-a sărutat. L-am îmbrăţişat tare si i-am spus:
      - Te iubesc mult de tot, să nu uiţi asta!
      - Şi eu te iubesc, mai mult decat orice!
      M-a ridicat de jos şi ne-am dus in dormitor, când deodată aud o voce
      - Vanessa trezeste-te!
      Era Amalia.
      -  E deja dimineaţă?
      - Da, prostuțo! Eu trebuie să plec! Mă văd cu iubitul meu azi! Mă suni mai târziu, poate planificăm ceva pe seară!
       - Sigur!
       Am condus-o pe Amalia până la uşa apartamentului si ne-am luat la revedere.
       M-am dus în bucătărie si am mâncat apoi am ieşit la o mică plibare in parcul de lângă blocul meu.
       Mă uitam la minunatul lac din faţa băncii pe care stăteam, cand deodată aud o voce familiară :
      - Măi, măi, măi! Pe cine avem noi aici? Vanessa?
      - Kate!
      - Bună, Vanessa!
      - Bună!
      - De când nu te-am mai văzut! Te-ai schimbat mult!
      - Da. Şi tu te-ai schimbat!
      - Ce mai faci?
      - Cum mă știi. Nimic nou. Tu?
      - Sunt foarte bine! Peste trei luni mă căsătoresc! Ghici cu cine! Cu Andrew!
      - Felicitări! Mă bucur pentru voi!
      - Nu serios! Parcă erai îndrăgostită de el acum ceva vreme... Ti-a trecut aşa uşor?
      - Au trecut 10 ani. Mi se pare normal. Acum dacă mă scuzi trebuie să plec! Ne mai vedem.
       - Sigur!
       Numai ea lipsea din peisaj. Ce mai urmează acum? Mergeam gândindu-mă când, din greşala intru în cineva.
      

    Oare cine era persoana în care a intrat Vanessa? Ce se va întâmpla mai departe? Citiţi următorul capitol!