Te voi iubii mereu [Finalizată]

Capitolul 2

                            Vanessa

    Nu l-am mai văzut de mult timp! Era aproape neschimbat! Păr blond, ochi căprui, chip de înger. Am fost tare îndrăgostită de el acum 10 ani, dat el a fost mult prea "ocupat" să mă observe. L-am cunoscut pe Andrew cand eram în liceu, eu aveam 15 ani iar el avea 20. Îl vedeam mereu la colţul străzii care ducea spre liceu, bineînţeles, cu ţigarea în mâna. Nu m-a observat niciodată sau nici măcar nu a vrut să ma observe. Mereu am simţit că face parte din mine, însă niciodată nu am înţeles de ce... Am mai avut iubiţi, dar nu am iubit pe nimeni cum l-am iubit pe el!
     I-am dat bani și pentru o secundă ne-am privit unul pe altul ca doi îndrăgostiţi. Mi-am luat plasa cu mâncarea pe care am cumpărat-o şi am plecat spre casă.
      În drum spre casă m-am întâlnit cu o veche prietenă din liceu, Amalia.
      - Bună, Vanessa!
      - O, Doamne de când nu te-am mai văzut! Bună!
      - Ce faci? Cum mai eşti?
      Când m-a întrebat cum sunt am lăsat capul ȋn jos și începeau sa imi curgă lacrimile.
      - Am spus ceva gresit?spuse Amalia speriată.
       - Nu! Eu chiar nu sunt bine! Am cancer! Mai am de trăit 10 luni...
       - O, Doamne! Şi de ce nu mi-ai spus şi mie! Cândva am fost prietene...
       - Am fost! Până cand te-ai împrietenit cu Kate, fata care mă batjocorea încă din generală, iar apoi ai uitat de mine, ba chiar mai mult si tu mă batjocoreai.
       - Imi pare rău! Dar ştii că în cazuri ca astea nu conta cine mi-a fost sau nu prieten! Eu îți sunt alături! Stiu ca nu mai aveai prieteni în afară de mine...
       - Nici acum nu mai am prea mulţi prieteni... Acum am prieteni cu care ies prin cluburi sau prin parc, dar niciunuia nu îi pasă cu adevărat de mine...
      - Imi pare rău că nu ţi-am fost alături până acum!
       M-a îmbrăţişat şi desigur că am început sa plângem. Am început să ne amintim de toate momentele frumoase petrecute împreună: când ne-am cunoscut în prima zi de generală, când am devenit cele mai bune prietene, când îl urmăream pe Andrew, cand ne uitam la filme de dragoste şi apoi plângeam și multe alte momente frumoase din trecut...
      - Ce spui de o petrecere ȋn pijamale cum făceam pe vremuri. Popcorn, suc, bârfe, un film bun?
      - Cred că mi-ar prinde bine o seară a fetelor!
       Înainte să mergem acasă am fost in parcul în care mergeam mereu cand eram mai mici.
      - Poate nu ar trebui să te intreb asta dar, cum ai aflat că ai cancer?
      - Îmi era rău tot timpul, aşa cã am decis să merg la doctor. Acesta mi-a spus ca am cancer şi mi-a dat un tratament care nu va ține prea mult.
      - Bine, hai să nu mai vorbim despre asta. Viata ta cum mai e? Ai un job?
      - Da, am! Sunt angajată un magazin de haine ca vânzătoare, 5 zile pe săptămână. Tu ai un job..
      - Nu, încă!
      - Îţi e lene, nu-i aşa! Nici acum nu te-ai schimbat...
       - Ma cunoşti așa bine!
       Dupa scurta plimbare ne-am dus în apartamentul meu şi i-am arătat Amaliei apartamentul. După ce am făcut popcorn am ales un film, Fifty shades of Gray.
        - Frate! E aşa frumos tipul ăsta!
        - Ție oricum îţi plac toți băieții, Amalia!
         - Vezi ca ştii!
        După 2 ore filmul s-a terminat şi am început să vorbim.
          - Deci ce mai face Kate?
          - Tocmai voiam sa îţi spun ceva... Nu ştiu cum sa ţi-o spun... Ştiu ca îţi va zdrobii inima in două. Kate este...

      Oare ce s-a întâmplat cu Kate? De ce vestea îi va zdrobi inima Vanessei.  Aflaţi ȋn următorul capitol!