Te voi iubii mereu [Finalizată]

Capitolul 6

     Am coborât. Era în faţa blocului cu o cutie de bomboane si un buchet de trandafiri.
     - Ce cauţi aici, Andrew?
     - Am venit să îmi cer scuze!
     - Nu ai de ce. Stim amândoi foarte bine că am fost amândoi de vină.
     - Da, ştiu! Dar eu tot îmi cer scuze! Te rog să accepţi aceste cadouri de la mine.
     - Nu ştiu ce să spun...
     - Te rog!
     - Bine!
     - Mă bucur că mi-ai acceptat scuzele! Ne mai vedem.
     - Stai! Vino sus să bem o cafea sau un ceai.
     - Sigur nu te superi?
     - Sigur!
    Am urcat. Amalia era pe canapea. Andrew a salutat-o şi au început să vorbească. Eu m-am dus să fac cafea. După ce am terminat le-am servit-o cu nişte biscuiti cu ciocolată. După ce şi-a  băut cafeaua, Amalia, a spus
     - Eu trebuie să plec! Mama mea ajunge la mine in 30 de minute si trebuie să fiu acolo. Ne vedem mai târziu Vanessa! Pa Andrew!
     - Pa!
   Am rămas singuri. Liniştea s-a aşternut peste noi. Din când în când se uita la mine. La un moment dat mă întreabă :
      - Eşti sigură că nu se va supără iubitul tău?
      - Eu nu am iubit.
      - Aa! Păi asta înseamnă că nu am de ce să îmi fac griji.
     În acel moment îl sună cineva:
      - Da!
      - Andrew, pe unde eşti?
      - Ce ai patit?
      - De ce nu îmi spui unde eşti?
      - Sunt la o prietenă!
      - Parcă ţi-am spus că azi trebuie să mă duci la mama, apoi la mall si apoi la prietena mea Elena! De ce nu eşti aici?
      - Ajung imediat!
      - Bine, iubire, te aştept!
      I-a închis telefonul în nas şi mi-a spus:
      - Vanessa îmi pare rău că nu am putut să stau mai mult!
      - Nu-i nimic! E normal când ai acasă o soţie!
      - Nu e soţia mea şi nici nu vreau să fie!
      - Atunci de ce mai eşti cu ea!
      - Mama mă obligă! Nu am timp să îți povestesc mai mult! Hai să ne întâlnim la 7 în parcul de lângă blocul tău!
      - Ok! Ne vedem la 7.
      L-am condus la uşa. Şi-a luat la revedere iar apoi s-a apropiat de mine si m-a sărutat...