Te voi iubii mereu [Finalizată]

Capitolul 16

      
      M-am trezit pe o pajişte plină cu flori. Cerul era albastru, iar în faţa mea era o casă imensă. La câţiva metri de mine era o fată: înaltă, cu părul castaniu şi îmbrăcată într-o rochie albă. Era întinsă pe jos. S-a ridicat şi s-a uitat la mine, aproape plângând. M-a apropiat de ea. Era Vanessa! Nu îmi venea să cred! Am început să alerg spre ea şi ea spre mine. Ne-am îmbrăţişat şi am început să plângem. O ţineam în braţe şi nu îmi venea să cred că o simt din nou în braţele mele. Mi-am dat seama că nu am supravieţuit accidentului, dar aşa  e mai bine. Prefer să fiu aici lângă ea decât pe pământ fără ea.
      - Andrew, ce s-a întâmplat?
      - O maşină m-a lovit şi nu am supravieţuit accidentului! Dar aşa e mai bine! Acum sunt lângă tine! E tot ce îmi doresc!
       - Te iubesc, Andrew!
       - Şi eu te iubesc!
      Ne-am luat de mâna şi ne-am dus să ne plimbăm.
      - Vanessa acum totul e bine! In sfârşit!
      - Aşa mi-ai spus în visul acela! Mai ştii?
      - Da!
      - Acum vom fi fericiţi în sfârşit!
      - Pentru totdeauna!
         ****************************
  
   Si-au trăit fericiţi pentru totdeauna!

  Morala: Iubirea îşi găseşte mereu calea dacă e iubire adevărată!