Living with 5 idiots

7. Leave it like that!

7

Leave it like that!

 

M-am trezit confuza. Privirea imi era incetosata, dar sentimentul de protectie imi domina sufletul caci cele doua maini puternice cu care ma obisnuisem imi inconjrau talia. Starea de rau disparuse complet. Se pare ca o perfuzie face minuni intr-o singura noaptea.

M-am intors pe o parte pentru a-mi putea vedea ingerul care dormea dulce. Respiratia lui calda si mentolata ma lovea in fata facandu-ma sa chicotesc. I-am lasat un sarut pe obraz, dar m-a surprins trezindu-se si sarutandu-ma pe buze.

-Ce face iubita mea?

-Muuult mai bine.

-Ma bucur.

Si-a unit din nou buzele lui calde si rozalii cu ale mele. Era pur si simplu dimineata perfecta. Ma facea sa fac dansul fericirii in sinea mea doar pentru faptul ca el era aici cu mine si ma saruta dulce. Doream sa ramanem asa pentru toata viata. Puteam sa afirm in sfarsit cu toata increderea ca eram indragostita.

Harry a intrerupt sarutul ramanand cu privirea atintita asupra ochilor mei.

-Ce planuri ai pentru azi?

-Nu stiu... Posibil sa editez ceva si poate sa ies sa mananc, dar de data aceasta nu ma mai car cu dobitocii dupa mine.

Harry a ras incet lipindu-ma mai tare de el.

-Pot sa vin si eu?

M-a intrebat dupa care a afisat un zambet pervers. Am chicotit.

-Nu, pentru ca aceasta relatia nu este publica, iar tu nici macar acasa nu te poti abtine din a te comporta cum o faci.

-Si cum o fac?

Mi-a soptit tandru, plimbandu-si mana pe sub bluza, pe spatele meu. Atingerea lui imi provoca mici electrosocuri ce se raspandeau in tot corpul. Am inghitit in sec uitandu-ma la smaraldele lui.

-Asa.

I-am soptit dupa care mi-am unit buzele lui intr-un sarut salbatic, cum numai noi stim sa il facem.

Dar trebuia sa bata cineva la usa, incat sa ne faca pe amandoi sa tresarim.

-Alison?! Esti treaza?

La naiba, asta era Louis, din nou. Am expirat nervoasa. Harry nu mai putea iesi pe balcon caci afara ploua cu galeata. Acum chiar ca nu mai stiam ce face, iar ideea cu baia era deja folosita.

-Ma descurc eu cumva, tu doar du-te afara ca sa il asiguri ca esti bine.

-Bine.

Mi-a dat un sarut scurt inainte sa ma ridic lenesa din pat. Eram imbracata cu acelasi plover gros si pantaloni din bumbac, iar parul meu blond fiind ravasit. Am deschis usa iesind imediat fara a-i da sansa lui Louis sa vada ceva.

-Da, acum sunt treaza.

-Ah, doream sa vad daca esti mai bine.

-Da, sunt mult mai bine. Cine credea ca o perfuzie face minuni?

-Bine, hai la micul dejun...

M-a apucat de dupa umeri tragandu-ma spre bucatarie.

-Voi ati gatit?

-Nu, Doamne fereste, vrei sa arda casa?

Am inceput sa rad la intrebarea lui retorica in timp ce intram in bucatarie. Baietii deja erau la masa indopandu-se cu gogosi, clatite si alte mancaruri.