Love makes me happy

Capitolul 17: Fara scapare

Perspectiva lui Andi

De ce nu raspunde? Nu inteleg ce e cu fata asta si cu atat mai putin nu dau de capat motivului pentru care e atat de intrigata in privinta povestii cu Cristina. Raspunde odata! spun eu apoape cu voce tare pocnind telefonul.

Nu e vina ei, fraiere, habar n-ai sa te comporti cu o fata! Poti sa-ti stapanesti mintea aia nebuna! De ce trebuie sa ma folosesc mereu de minciuni ca sa imi ascund trecutul?! ma chinui pe mine insami cu intrebari ce nu aveau raspuns, incercand sa imi interpretez de unul singur comportarea total nefireasca.

Cunosti o fata buna si incepi sa te joci cu ea, Felicitari, Andi! Mai sun-o, da-i o mie de mesaje daca de altceva nu esti in stare! continui dojenindu-ma si lovesc un felinar care isi face veacul de mult pe aceasta straduta intunecata.

Sunt in fata casei ei de cincisprezece minute si ma simt ca un inutil: becurile sunt aprinse, masina lu' taicasu lipseste si ea imi ignora pana si ultimul mesaj. Am sa-i spun despre Cristina, am sa-i spun despre Nora si cum i-am aproape bagat in spital sotul pentru ca l-am prins inseland-o. E ultima mea ruda in viata, pe omul ala bun de nimic care se foloseste de ea chiar nu mai pot sa-l iert! Am sa-i spun ce fel de om sunt, iar daca va ramane cu mine dupa.. of, doamne, acum incep sa nu ma inteleg pe mine. De ce mi s-a pus pata pe ea? De ce m-am aruncat intr-o relatie fara sa cantaresc situatia...si mai rau decat atat..de ce simt ca pe ea imi e greu sa o ranesc?!

In sirul de-ntrebari ce mi se invarteau in mine, nu distingeam frica de neliniste sau adevarul de minciuna. Nu stiam pe cine sa mai cred sau cum sa actionez. Nu stiam ce imi doresc, incotro ma indrept, tot ce voiam acum era sa lovesc ceva si sa ma linistesc. Dar nu trebuie sa fac asta!

Din intuneric se disting doua figuri venind in fuga inspre mine, si fara prea mult chin, le recunosc pe loc.

Andi: Cristina, sunt aici pentru Nina. ii spun fetei mai tinere pe un ton cat se poate de calm.

Rodiana: Dragule, nu ne indoim de asta...se baga femeia blonda si subtire in seama.

Cristina: Mama, lasa-ma sa vorbesc! spuse ea pe un ton amenintator si ii arunca o privire fulgeratoare mamei sale, continuand: Du-te si uda florile din fata casei sau fa ce faci tu de obicei, ma ocup eu de el!

Rodiana:  Vezi cum vorbesti cu mine, ca iti iei instant doua peste ochi. spuse Rodiana deranjata dar se indeparata fiind constienta ca fiica ei are situatia sub control.

Andi: Dupa cum spusesem...

Cristina: Esti aici pentru noua mea surioara... rase ea ironic dandu-si parul usor pe spate. Si apropo, pe unde ai tot umblat? Te-am cautat toata ziua!

Andi: Nu te priveste! Sa nu cumva sa ii spui ceva.

Cristina: Asta era exact targul pe care voiam sa ti-l propun. Tu taci si eu la randul meu nu ciripesc prea multe.

Andi: Nina are dreptul sa stie pe cine are vecina perete-n perete! ma rastesc eu la ea incercand sa controlez discutia.

Cristina: La fel cum e indreptatita sa afle mai multe despre trecutul.. si poate chiar prezentul...iubitului ei. Chiar, asa de repede m-ai uitat?
continua ea razand.

-Trecutul! i-o tai eu imediat, ignorandu-i urmatoarea replica.

- Carluta draguta mi-a spus altceva, rade ea . Apropo, e faina fata, cu stil, are si bani, alintata, dar sta destul de prost cu minticica...

- Pe Carla sa o lasi in pace! Cum indraznesti? ma enervez eu de-a dreptul.

- Atunci unde ai fost cand Nina isi scurgea ochii de lacrimi pe la scoala? rade ea incepand sa ma irite deja. Nu stiam ca si Carla e pe lista ta!