Love makes me happy

Capitolul 16: Schimbari

Era pe scaun. Ceea ce descoperisem impreuna cu Lola m-a buimacit complet. Nici nu mai stiu ce fac sau unde imi las lucrurile.

Totusi, parca mult prea brusc, viata mea a luat o intorsatura mult prea ciudata. Tata imi ascunde adevarul pana in ultima clipa, adevar care doare si vesti cu care nu te poti obisnui prea usor. Iubitul meu in care mi-am pus toata speranta ma minte si culmea, toata povestea asta se leaga intr-un mod straniu cu noua mea ruda, prin alianta, Cristina, care din cate simt si descopar fara sa vreau, nu se remarca printr-o sinceritate rara. De ce eu? Am incercat sa fac tot ce e mai bine mereu si intotdeauna am iesit sifonata din orice situatie. Am ignorat telefonul ce bipaia , inregistrand al 5-lea mesaj de la Andi, si am iesit pe usa camerei sa lamuresc situatia. A venit momentul sa aflu adevarul, asa cum era el.

Luandu-mi inima-n dinti si repetandu-mi in minte intrebarile ce avea sa le rostesc curand, m-am oprit in fata camerei Cristinei, care deja isi decorase usa cu niste sclipici roz si niste panglici si am batut de cateva ori in lemnul frumos colorat. Nici un raspuns. Mai bat o data si nici o miscare.

Nina: Cristina, scuza-ma ca te deranjez, pot sa intru? *strig eu calm incat sa ma poata auzi de partea cealalta a usii, dar nici un raspuns*

Poate doarme, dar nu, cu siguranta s-ar fi trezit dupa ciocaniturile mele repetate. Fara sa mai stau pe ganduri, apas pe clanta si imping putin usa, descoperind ca nu se afla nimeni in camera. Vad cateva valize goale, patul aranjat si geamul deschis , lasat sa se aeriseasca. Deja s-a instalat. Nu mai poposesc mult acolo, caci nu am venit sa inspectez camera, ci ma indrept in graba spre scari, dand sa cobor spre living si bucatarie: cu siguranta Cristina se afla acolo, insa cand ajung la parter, dau de Marina care pregatea cina.

Nina: Cristina! *strig eu*

Marina: A plecat impreuna cu maicasa nu stiu unde chiar mai devreme!

Nina: Deci de asta nu erau jos cand am ajuns. Unde s-au dus?

Marina: Habar nu am.

Nina: De tata ce stii?

Marina: Mai nimic, de cand e femeia asta aici...chiar nu imi mai da nici o stire, sper sa nu-mi intarzie salariul!....

Nina: Marinaaaa! *o cert eu razand de tonul ei amuzant*

Marina: Ok, ok, am zis ca o sa fiu mai draguta cu tine. Uite, asta e pentru tine, o sa mori de foame daca stai nemancata toata ziulica. *spuse ea intinzandu-mi un sandwish si asezandu-se langa mine sorbind dintr-o ceasca de ceai*

Nina: Stai calma, ma descurc eu, merci. adaug incepand sa mananc din sandwish.

Marina: Si.. ce mai faci cu baietelul ala frumusel? A mai venit sa te caute pe aici? Daca-l prinde taicatu ii rupe picioarele! adauga ea razand si inghiontindu-ma.

Zambesc la randul meu de gluma facuta dar brusc imi amintesc cat de mult m-a dezamagit Andi si incerc sa ocolesc subiectul.

Nina: Nu e un baietel, si nu prea multe.. deci prin urmare, nu se va mai ivi ocazia sa ramana fara picioare, continui gluma , pastrand starea detasata.

Marina rase si imi spuse inca o data ca ea va tine secretul legaturii mele cu el, iar eu am continuat asigurand-o ca nu va mai trece o vreme pe aici, iar apoi urma o lunga discutie despre viata amoroasa apusa demult a doicei mele pe vremuri enervante. Eram atenta la ce povestea, dar din cand in cand gandul imi fugea in alta parte: la legatura bizara dintre Andi si Cristina. Si apropo de ea, unde plecase acum, seara? Tata nu le-ar fi scos in oras fara sa ma ia si pe mine. Ceva nu se leaga, si totusi, inca sper ca Cristina sa ma lamureasca intr-un fel sau altul. Dupa jumatate de ceas de stat la taclale cu Marina, tata s-a intors acasa.