Love makes me happy

Capitolul 6: Sărutul

Andi o văzu ( pe Marina ) . Veni la mine .

Andi : Și acum... spune-mi . Cine era femeia aia ? De ce m-ai aruncat în tufiș ? De ce a trebuit să o fac pe prostul azi dimineață?

Eu : Adevărul e că, ea e mătușa mea. Și dimineață tata era într-o pasă proastă, nu voiam să creadă că am probleme cu vre-un băiat... iar când te-am aruncat în tufiș, ăăă...

Andi : Deci nu pot să cred cât tupeu ai să mă minți așa. Ți-am spus că te plac. Și credeam că e reciproc. Dar tu te comporți cu mine ca și cum aș fi un prost. Am văzut absolut tot, și am auzit tot ce s-a întâmplat când m-ai aruncat în tufiș, iar azi dimineață când am venit să-ți vorbesc de față cu tatăl tău voiam să fiu sigur că am înțeles bine ce ascunzi. Și mi-am dat seama. Dar voiam să văd doar dacă ești sinceră cu mine. Voiam să văd dacă și tu mă placi așa cum o fac eu ... dar tu mă crezi un idiot și mă minți în față.

Eu : Andi, credeam că dacă ți-aș fi spus, nu m-ai fi înțeles...

Andi : Dacă nu voiam să te înțeleg, nu te-aș fi întrebat, ci m-aș fi dus direct la Carla. Care chiar dacă e o pițipoancă în devenire e sinceră, și are destul curaj să se arate așa cum e ea. Și știi ce...cred că petrecerea ei va fi super. Pentru că voi merge. Da, știu că nu vrei asta. Dar nu îmi pasă.

Eu : Andi... , lasă-mă să îți explic. Te rog.

Astept pareri ! :*

Andi : Nu ai ce să îmi explici. Între noi nu va fi nimic. spuse el și plecă.

Plângeam . Nu pot să cred că am fost atât de proastă . Atât de proastă încât să îl mint așa. Trebuia să o ascult pe Lola , să fiu sinceră. El m-ar fi înțeles. Sunt o persoană oribilă. Chiar oribilă. Probabil diseară va fi deja cu Carla, iar eu nu voi putea face nimic.

TRRRRR. Sună clopoțelul.

Toți cei rămași în curtea școlii intrară în școală. Dar eu nu voiam . Nu puteam. M-ar fi văzut toți plângând. Am luat-o la fugă și am ieșit din curtea școlii.

BIIP.BIIP . Am scos telefonul din buzunar. Aveam un mesaj de la Lola.

,, Dc nu vi în cls ? S-a întâmplat cva ? :) ,,

I-am scris înapoi : ,, Nu vin. Eu + Andi = nici o șansă never . Plec acasă. ,,

Am băgat telefonul în buzunar și am luat-o la fugă pe străzi. Megeam ca o nebună, cu părul fluturându-mi peste fața udă de lacrimi . Bătea vântul . Începu să picure.

( eu în gândul meu ) * Nu , nu aveam unde să merg. Trebuia să merg acasă. Eu niciodată nu am chiulit. Dacă tata afla, eram pedepsită. Trebuia să vorbesc cu Marina. Să îi spun că mi s-a făcut rău și am venit acasă. Să rezolve ea cu dirigintele. *

Am luat-o spre casă . Cred că arătam groaznic . Eram plânsă și mă udase și ploaia care se aspri. Blerinii din picioare mi se umpluseră de apă iar părul roșu mi-era ud și lipit de față. Când am deschis ușa casei, Marina era în bucătărie.

Marina : Doaaamne, copilăăăă. Ce ai mai făcut și de data asta???

Eu : Nimic, Marina. Sună la școală și vorbește cu dirigintele.

Marina : Dar de ce ai venit acum acasă???De ce nu m-ai sunat?? Ai plâns cumva ??

Eu : Mi-e rău . Lasă-mă! Ai grijă ca tata să nu afle nimic și fă-mi te rog un ceai.

Marina : Nu-ți fă griji, că taică-tu e plecat . Ajunge la noapte sau mâine dimineață.

Am plecat în camera mea. Mi-am luat pijamaua cu iepurași și morcovei pe care o purtam mereu când eram bolanvă ( acum de suferință ) , chiar dacă semăna cu una a unui copil de 4 ani, nu-mi păsa.

M-am băgat în pat și m-am culcat. Nu am visat nimic. Nu știu cât am apucat să dorm, dar am fost trezită de sunetul telefonului . Era Lola.

Lola : Bună. Ești bine ?

Eu : Nu.

Lola : Uite, dacă te înveselește ce iți spun acum , să știi că Andi a părut destul de îngrijorat când nu ai mai apărut la ore.

Eu : Uite, Lol, nu mai vreau să vorbim despre Andi. Îmi face numai rău. Ați terminat orele ?

Lola : E ora 8 !!! Deja se întunecă afară. Ce s-a întâmplat cu tine ?

Eu : Nimic... am dormit puțin...

Lola : Puțin mai mult...

Eu : Da, puțin mai mult. La cât începe petrecerea Carlei ?

Lola : Parcă ziceai că nu îți mai pasă de Andi.

Eu : Am spus Carla, nu Andi.

Lola : Haide, nu te mai ascunde, că știu prea bine de ce întrebi. Cred că a început deja. Și de terminat... habar n-am !

Eu : Ok, hai că mai vorbim.

Lola : Bine , byee. Și însănătoșire grabnică.

Eu : Merci , merci . Paaa.

M-am ridicat din pat și m-am dus la geam. Într-adevăr, se întunecase. Felinarele de pe alee se aprinseseră, și se pare că vremea ploiasă trecuse. Dar ceva mă surprinse. Cineva se plimba pe stradă . Era o siluetă înaltă și subțire , care părea că nu își găsește locul. Mergea într-o parte și în alta, privind numai în jos. Când se întoarse nu am reușit să îi văd chipul, căci umbrele nopții i se jucau pe față. Dar puteam să jur că îl recunosc. Simțeam că e El. Fără să mai gândesc, mi-am luat papucii de casă și am luat-o la fugă pe scări. În casă era liniște . Se pare că Marina adormise. Am deschis ușor ușa de la întrare, și am pătruns afară.

Nu îmi păsa că eram într-o pijama de copii, și nici că eram nepieptănată. Nu îmi păsa de nimic. L-am văzut. Se apropia.

Eu : Andi ?

Andi : Nina, am încercat să uit tot ,dar nu pot.

Eu : Nu mai spune nimic.

Andi : Dar m-ai mințit, și dacă lucrurile stau așa...

Eu : Dacă vrei să știi adevărul , bine. De când m-am născut , și mama a murit, tata a fost mult prea protector cu mine. De când eram la grădiniță nu aveam voie să intru în contact cu nimeni, nu aveam voie să îmi fac prieteni, să cunosc oameni. Nu mă lăsa nici la teatru cu clasa. Și nici când am crescut. A vrut mereu să știe ce fac, unde sunt, dacă trăiesc, dacă respir, așa că mi-a angajat o bonă. Care să mă ducă de mânuță la școală. Mi-a intrezis să cunosc băieți, să ies afară, nici măcar până la magazin nu am voie să merg fără să fiu supravegheată. Și anul ăstă, mi-a acordat un dram de libertate. Să merg singură la școală. Dar trebuia să vorbesc tot drumul cu bona mea , Marina....să vadă ce fac, cum fac, dacă pășesc cu dreptul sau cu stângul sau dacă știu să traversez strada. Dar de când te-am cunoscut pe tine, pur și simpul simt că s-a umplut paharul. Simt că nu m-ai suport aceste reguli stricte. De ce .... pentru că.....

Mă SĂRUTĂ.

Fin , simplu, moale. Special, perfect.

Dar fix în clipa aceea ceva ne lumină în întuneric. Faruri de mașină.