Love makes me happy

Capitolul 15: Te cunosc de undeva

^^^^^^^^DIN PERSPECTIVA LOLEI^^^^^^^^^

Ii mulțumesc Ninei, îmi pun repede pardesiul ei drăguț pe mine și îmi trag gluga-n cap. Iau foile sub pardesiu.  Cotesc pe holuri și ies din clădire. O iau la fugă prin ploaia torențială și intru grăbită în corpul de clădire unde se afla secretariatul. Bat de 2 ori în ușă, și aștept să mi se deschidă când aud o voce din spatele meu.

*Cristina? Tu ești? *

Mă întorc brusc și îl văd, era Andi.

Andi: Ăăă..Lola, tu ești, te-am confundat.

Lola: Hmm..ok. Ce faci aici?

Andi: Am venit ca și tine, să aduc astea. *spuse el scoțând din geacă niște acte*

^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^DIN PERSPECTIVA NINEI^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^

În ultimele câteva minute de pauză, Lola se întorsese în clasă, împreună cu Andi. 

Andi: Heei, ce faci? *vine el spre mine*

Nina: Bunăă, de ce ai întârziat și azi?

Andi: Niște probleme cu mătușa la care locuiesc, nimic special. * zice el și mă îmbrățișează*

Nina: Hai să-ți prezit pe cineva! *spun eu și îl trag spre Cristina, care intrase în vorbă cu două colege*

Andi: Bună, eu sunt An...* dar se opri când sora mea vitregă se întoarse cu fața * 

Pe fața amândurora apăru o surprindere pe care eu nu o înțelesesem. Ochii albaștrii de pisică ai Cristinei se măriră suprinzător iar privirea veselă a lui Andi se întunecă. Se fâstâci puțin, și continuă.

Andi: Sunt Andi. Mă bucur să te cunosc.

Cristina: Și eu, Cristina. *spuse ea repede* Mă scuzați, mă duc până la baie, spuse ea și ieși grăbită din clasă.

Nina: Vă cunoașteți sau ceva? *îl întreb eu pe Andi*

Andi: Nu...nu , deloc. 

Dar interveni Carla.

Carla: Anduuț, ai veniit în sfarșit.

Andi: Carluțțaaa, pa. * zise el întorcându-se spre mine*

Pe mine și Lola ne-a pufnit râsul la replica lui și el mi-a zâmbit.

Andi: Și apropo, Carla, dirigintele m-a rugat să o las pe fata cea nouă să stea cu tine, eu mă mut cu Jason.

Carla: Oooo, nuuu. * spuse ea vizibil dezamagită*

Andi: Te vei obișnui tu. * îi făcu el cu ochiul și o flocăi*

Lola: Nina, trebuie să vorbim ceva.

Nina: Nu poate aștepta? Se sună imediat. 

Lola: Sigur că poate. Poți veni pe la mine după ore?

Nina: Pe la tine? Hm...da, dacă e de acord tata, venim.

Lola: Vii, Nina. Doar tu... nu te supara dar...

Nina: OK, inteleg, nu poți primi prea multe persoane.

Lola: Nu e vorba de asta da, vreau să vorbesc ceva cu tine.

Nina: Bine.

Orele se scurseră repede. În drum spre casă, căci ne întorceam singure ( și fără telefon, negociasem eu cu Marina ) Cristina mă întrebă de Andi.

Cristina: Andi e iubitul tău?

Nina: Nu știu dacă îi pot spune iubit, dar cam așa...

Cristina: Stai liniștită, nu îi spun tatălui tău.