^^^^^^^^DIN PERSPECTIVA LOLEI^^^^^^^^^
Ii mulțumesc Ninei, îmi pun repede pardesiul ei drăguț pe mine și îmi trag gluga-n cap. Iau foile sub pardesiu. Cotesc pe holuri și ies din clădire. O iau la fugă prin ploaia torențială și intru grăbită în corpul de clădire unde se afla secretariatul. Bat de 2 ori în ușă, și aștept să mi se deschidă când aud o voce din spatele meu.
*Cristina? Tu ești? *
Mă întorc brusc și îl văd, era Andi.
Andi: Ăăă..Lola, tu ești, te-am confundat.
Lola: Hmm..ok. Ce faci aici?
Andi: Am venit ca și tine, să aduc astea. *spuse el scoțând din geacă niște acte*
^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^DIN PERSPECTIVA NINEI^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
În ultimele câteva minute de pauză, Lola se întorsese în clasă, împreună cu Andi.
Andi: Heei, ce faci? *vine el spre mine*
Nina: Bunăă, de ce ai întârziat și azi?
Andi: Niște probleme cu mătușa la care locuiesc, nimic special. * zice el și mă îmbrățișează*
Nina: Hai să-ți prezit pe cineva! *spun eu și îl trag spre Cristina, care intrase în vorbă cu două colege*
Andi: Bună, eu sunt An...* dar se opri când sora mea vitregă se întoarse cu fața *
Pe fața amândurora apăru o surprindere pe care eu nu o înțelesesem. Ochii albaștrii de pisică ai Cristinei se măriră suprinzător iar privirea veselă a lui Andi se întunecă. Se fâstâci puțin, și continuă.
Andi: Sunt Andi. Mă bucur să te cunosc.
Cristina: Și eu, Cristina. *spuse ea repede* Mă scuzați, mă duc până la baie, spuse ea și ieși grăbită din clasă.
Nina: Vă cunoașteți sau ceva? *îl întreb eu pe Andi*
Andi: Nu...nu , deloc.
Dar interveni Carla.
Carla: Anduuț, ai veniit în sfarșit.
Andi: Carluțțaaa, pa. * zise el întorcându-se spre mine*
Pe mine și Lola ne-a pufnit râsul la replica lui și el mi-a zâmbit.
Andi: Și apropo, Carla, dirigintele m-a rugat să o las pe fata cea nouă să stea cu tine, eu mă mut cu Jason.
Carla: Oooo, nuuu. * spuse ea vizibil dezamagită*
Andi: Te vei obișnui tu. * îi făcu el cu ochiul și o flocăi*
Lola: Nina, trebuie să vorbim ceva.
Nina: Nu poate aștepta? Se sună imediat.
Lola: Sigur că poate. Poți veni pe la mine după ore?
Nina: Pe la tine? Hm...da, dacă e de acord tata, venim.
Lola: Vii, Nina. Doar tu... nu te supara dar...
Nina: OK, inteleg, nu poți primi prea multe persoane.
Lola: Nu e vorba de asta da, vreau să vorbesc ceva cu tine.
Nina: Bine.
Orele se scurseră repede. În drum spre casă, căci ne întorceam singure ( și fără telefon, negociasem eu cu Marina ) Cristina mă întrebă de Andi.
Cristina: Andi e iubitul tău?
Nina: Nu știu dacă îi pot spune iubit, dar cam așa...
Cristina: Stai liniștită, nu îi spun tatălui tău.
CITEȘTI
Love makes me happy
RomanceO poveste inspirată din realitate, despre dragoste, prietenie și sacrificiu. Despre intrigi și secrete, baieți și viața de liceu. O poveste în care fata și băiatul se îndragostesc irevocabil unul de altul, și luptă din rasputeri pentru dragostea lor...