Love makes me happy

Capitolul 5.

Opri în fața școlii . Am dat să ies din mașină când l-am văzut pe Andi. Venea spre mine. Mă văzuse. 

Andi : Bună, Nina ! Nu am înțeles ce s-a întâmplat ieri, dar putem vorbi.

Tata : Băiatul ăsta vorbește cu tine ? ( mă întrebă pe mine, iar eu am dat din cap că nu ). Ai vorbit cumva, cu fiica mea ?!!! spuse tata și se înroși tot la față .

Andi : ....

Eu : Nuuuu ! Ma confundat ! Eu nu îl cunosc și nici el pe mine ! 

Tata : Atunci de ce te-a strigat pe nume ???  Spune ceva băiete, ești mut ?! spuse el înfuriat peste măsură.

Andi : Așa e, cred că a fost o confuzie. Și am spus Sabrina, nu Nina. Mă scuzați . spuse el și se îndepărtă.

Aveam lacrimi în ochi. Mă simțeam oribil. Atât mai trebuia, să îi demonstrez din nou ce nebună sunt.

Eu : Tată, eu trebuie să plec la ore. Fă-mi favoare și nu veni după mine, am zis eu nervoasă, mi-am luat geanta și am luat-o spre școală.

Tata : Nu te pot înțelege deloc. La revedere, dragă. O trimit pe Marina după tine.

După ce am văzut că mașina plecase, am luat-o la fugă după Andi .

Eu : Andi, stai ! Îmi pare rău ! Iți pot explica !

Andi : Uite, Nina, dacă vrei să îmi spui adevărul, atunci fă-o . 

Eu : Da, dar totul e atât de complicat...

Andi : Pe bune? Complicat ?! Ai 16 ani , cât de complicată poate fi viața ta?

Eu : Mult mai complicată decât ai putea crede.

Andi : Eu nu sunt prost, și nu pot alerga după tine la nesfârșit. Ideea e că te plac. Nu știu de ce, și nu știu nici de ce nu îmi spui odată care e problema, de ce mereu când suntem împreună se întâmplă ceva ciudat. De ce acum a trebuit să inventez o scuză idioată în fața tatălui tău și de ce ieri m-ai aruncat într-un tufiș.

Eu : Andi, eu...

TRRRRR . Clopoțelul ! Chiar de-a dreptul salvată de clopoțel.

Andi : Vorbim în pauză . 

Eu : OK.

Toată ora am vorbit cu Lola. I-am spus. Adevărul . Despre mine. I-am povestit absolut tot. 

Lola : Trebuie să îi spui adevărul. Dacă te place cu adevărat atunci nu îi va păsa de asta.

M-am uitat înspre banca lui și a Carlei. Vorbeau . Nu știu ce, dar el părea încântat. Îi întinse o foaie colorată și sclipitoare pe care scria ceva. Părea o invitație. 

Veni și pauza. Da, azi era ziua ei . Diseară făcea o super-petrecere la Club 8 , cel mai exclusivist club din oraș. Invitase nu știu ce formație. Împlinea 18 ani ( o dăduseră mai mare la școală ) și se lăuda că va primi cadou o mașină. Eu nu eram inviată, evident, și nici Lola.  Dar nu îmi păsa. Nici nu m-aș fi dus la petrecerea aia plină de aroganți și fițoși. Dar se părea că Andi era încântat de invitație. 

Andi vru să vină să vorbim, dar nu eram pregătită să îi spun tot. Din fericire pentru mine, și totodată din păcate, veni Marina, cu noul meu telefon, un Blackberry de nouă generație. 

Andi o văzu . După ce Marina plecă, veni la mine . 

Andi : Și acum... spune-mi . Cine era femeia aia ? De ce m-ai aruncat în tufiș ? De ce a trebuit să o fac pe prostul azi dimineață?

Știu că l-am lăsat așa, în aer, dar următorul va fi mult mai lung și interesant ( se va numi: Sărutul, deci știți la ce să vă așteptați ) . Mulțumesc de lecturare și aștept comentarii!