Capitolul 14: Noi veniți

14 0 0
                                    




Când am intrat pe ușă, Marina m-a întâmpinat.


Marina: Unde ai fost, domnișoară? spuse ea râzând. 

Nina: Păăi...

Marina: Da, știu că te vezi cu băiatul ăla pe ascuns.

Nina: Te rog nu îi spune nimic tatei.

Marina: Nici nu aveam de gând să o fac, te-am mai văzut încă o dată.

Nina: Adică...ne-ai văzut când...

Marina: Nu puteam să nu observ, sau mai bine zis aud, o mașină cu muzica dată la maxim ce s-a oprit în fața casei...

Nina: Aia era Carla.

Marina: Nu contează. Erai în brațele unui tip.

Nina: Deci nu îi vei spune tatei?

Marina: Nu.

Nina: Mulțumeeesc! spun eu și o îmbrățișez.

            De ce faci asta?

Marina: Asta..ce?

Nina: De ce nu îi spui tatălui meu? Te-ai schimbat.

Marina: Pentru că m-am săturat. Adevărul e că până și eu cred că are o concepție de rahat.


Am pufnit în râs. Nu puteam să cred că bona mea a spus asta. Bona mea, cea obsedată de telenovele, Marina cea enervantă, bona mea care purta pălării băbești și pardesii lungi până-n pământ,  credea că tata e învechit. Și tocmai îmi vorbise ca cea mai bună prietenă.


Nina: Ești....teribilă. * atât am reușit să spun printre hohotele de râs*

Marina: Nu sunt chiar așa de rea, să știi.

Nina: Nu, nu ești. Ba mai mult, ești chiar jmecheră.

Marina: Jmecheră? incepu și ea să râdă.

Nina: Da! 


Râdeam amândouă ca proastele. Am stat jumătate de noapte și ne-am uitat la filme și am mâncat floricele și chipsuri. Nici mie nu-mi venea să cred că femeia pe care o consideram o piedică putea fi atât de drăguță și amuzantă...și atât de prietenoasă.

   

                                                                                         ***



Azi, dat fiind că nu aveam școală ( yeey, venise weekendul ) m-am trezit devreme și am pregătit ultimele detalii. Peste aproximativ 2 ore, aveau să ajungă viitoarele mele mamă și soră vitrege, împreună cu tata.

Marina s-a trezit și ea, și am făcut împreună clătite cu ciocolată.

După ce am pus la punct tot, am urcat la etaj în camera mea și am sunat-o pe Lola. Am vorbit jumătate de oră.


-Ninaaaa *se auzi de la parter vocea Marinei*

Nina: Cobor acum. *spun eu și o iau la fugă pe scări*

Love makes me happyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum