Chapter 3

418 18 5
                                    

-Deci tu ești fostul meu iubit?întreb eu.

  Eu si cei doi frați stăm la o masa într-o cafenea din mall.Am început sa îi pun tot felul de întrebări lui Andrew.

-Da!zice el.
-Dar de ce ai plecat așa...imediat ce ai aflat ca mi-am pierdut memoria!
-Nu suportam faptul ca...te-am pierdut!M-ai uitat!striga el nervos ridicandu-se de la masa.
-Hey...calmeaza-te!zice Cara.
-Nu pot!Am venit crezând ca își va aminti se mine dar nu e așa!
-Nu este vina mea,Ok?strig și eu.Crezi ca eu nu vreau sa îmi amintesc viața mea?Crezi ca îmi place noua mea viața?Ți se pare ca am trecut așa ușor peste toate astea?întreb eu plângând.

  Am plecat plângând de acolo.M-am urcat în mașină și am condus pana acasă.Cand am ajuns m-am pus în pat plângând din ce în ce mai tare.
-Hey...gata!Îmi pare rău că m-am purtat așa!spune persoana a carei mana îmi atinge umărul.
-Pleacă!
-Mey...te rog uite-te la mine!

  Mă întorc și îl văd pe Andrew.
-Iarta-ma!Am fost un prost!Pace?întreabă el.
-Ok.
-Nu mai plânge!zice și iese din camera mea.

  Mă pun înapoi în pat și închid ochii.Prin minte îmi trec tot felul de imagini.Este o fata care este urmărită la geam de un băiat.Ce ciudat!Fata seamănă cu mine.Iar băiatul cu Andrew...
  Mai stau câteva secunde iar după mă ridic repede.Nu cred!Mi-am amintit!Imi amintesc când s-a întâmplat asta!Andrew mă urmarea la geam!Doar atat mi-am amintit!

  Iau o pătură din dulap și mă întorc în pat.Adorm în câteva minute cu gândul la...Andrew!😦😦

  Bună dragii mei!Am revenit cu un nou capitol!Poimâine voi începe școala!Cine mai începe pe 11,ca mine?Lăsați comentarii!😘😘😘

❤Obsesia lui❤Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum