Umbra dintre flacari

Capitolul 3: Lupul. Strainii

Daris POV:

Satul Lupul Nordului. Un sat mic, linistit, ascuns printre muntii Nordului Indepartat. Acoperit mai mereu de o patura groasa de zapada, biciuit de un ger aspru si neiertator, dominat in principal de o noapte polara adanca. Un manunchi de case vechi ce dormiteaza de generatii intregi sub zapada. La prima vedere asezarea pare pustie, neprimitoare, lipsita de viata, dar va pot garanta ca aparentele inseala, iar satul asta mic si amorit este mai viu si agitat decat lasa sa para.

Un asemena sat are nevoie de locuitori pe masura. Satenii sunt oameni care stiu sa se bucure de viata, care stiu sa o traiasca pe timp de pace si care nu se dau inapoi pe timp de razboi, iubitori de rasete si voie buna dar curajosi pana aproape de nebunie. Oameni care stiu sa pretuiasca ceea ce le este dat de la viata si care ar face orice le sta in putinta sa isi apere familiile si casele.

Inca din frageda pruncie m-am obisnuit cu stilul de viata agitat al satenilor, cu tot zumzetul neobosit de voci ce insoteste permanent centrul satului, cu multimea de oameni ce se misca ca intr-un furnicar si creaza impresia de haos permanent.

Lupul Nordului este de regula agitat, dar astazi este mai viu ca niciodata festivalul ultimei zile de iarna facandu-i pe sateni sa fie mai energici ca deobicei. Tot satul s-a adunat in centru sa ajute la pregatirile pentru festival, femei, barbati si tineri lucrand cot la cot pentru a termina toate pregatirile cat mai devreme, dornici sa sarbatoreasca scurta dar bogata primavara ce avea sa vina. Chiar daca suntem un sat de razboinici nu am rata o petrecere buna sau vreo betie pe cinste, dupa cum am spus, cei de aici stiu cum sa se bucure de viata. Cat timp adultii si tinerii muncesc de zor la pregatirile pentru sarbatoare, copii rad si se harjonesc, transmitandu-ne parca vitalitatea si tineretea lor.

Imaginea fantomatica a unui mic dragon auriu imi zboara cu viteza prin fata fiind urmat de un grup de puslamale ce se intreceau sa il prinda. In incercarea de a trece prin grupul de copii energici aproape ma impiedic si scap din brate cosul cu fructe pe care trebuie sa il duc bucatareselor.

-Aveti grija puslamalelor!

Chiar cand credeam ca am scapat basma curata, ma trezesc ca ciudata figura planeaza deasupra mea si mi aseaza pe umar atintindu-ma cu ochii transparenti si totusi albiciosi. Incerc sa o gonesc dar este indiferenta la incercarile mele. Fluier puternic iar micul dragon zboara speriat de pe umarul meu, cei mici, regasind aratarea pieduta, dau navala spre ea gata sa o inhate dar cand sa puna mana pe el, iluzia redevine o raza de lumina. Copii se intorc si se uita dezamagiti la baiatul roscat si pistruiat ce controleaza lumina, acesta ridicand din umeri nevinovat.

Merg mai departe incercand din rasputeri sa nu scap cosul umplut pana la refuz si aproape reusesc, aproape. Intru in casa in care se pregatesc bucatele pentru festival si dau sa asez cosul pe masa cand Tundra, lupul ce a crescut odata cu mine, tasneste printre picioarele mele si imi pune o piedica de toata frumusetea. Ca la comanda toate capetele se intorc spre mine, obrajii mei imbujorandu-se sub apasarea atator priviri, dar mai ales din cauza rasului copios al femeilor. Una dintre ele vine chicotind spre mine si imi intinde mana ajutandu-ma sa ma ridic, apoi incepe sa stranga fructele, eu ajutand-o si multumindu-i. In timp ce strangeam si ultimile fructe, Tundra a venit langa mine privindu-ma atent cu ochii sai mari aurii.

-Pleaca. Am spus tafnoasa.

Dar animalul nu m-a ascultat si a inceput sa ma impinga cu botul sau urias.

-Tundra, pleaca de aici, sunt bine!

Si-a scuturat capul masiv in semn de nu apoi si-a pus labele din fata si capul peste picioarele mele si m-a privit cu o fata de catel ploat, lasandu-si urechile gigantice pe spate si scheunand usor, de parca ar spune ca ii pare rau. Chiar daca Tundra este o creatura destul de infricosatoare, inalt aproape cat un barbat, cu o blana grizonata, deasa si aspra, cu niste colti letali atat de mari ca uneori ii ies printre buzele subtiri, cu ochii aurii ce par mereu ca stralucesc, lupul pe care nu ti-ai dori sa il intalnesti in padure in timpul unei vanatori arata atat de bland si inocent in clipa asta ca nu m-am putut abtine il mangai pe blana dintre urechi.