Capturată de Trecut✓

Capitolul 9

*Perspectiva Dariei*

- Și astăzi lipsește...? Întreabă profa ce tocmai a intrat în clasă.

- Toți prezenți. Spune un coleg.

Profa a început ora iar eu încă mă mai gîndeam ce să fac cu apartamentul ăla. E din ce în ce mai rău acolo fiindcă iarna se apropie și se face din ce în ce mai frig, iar acolo nu avem calorifere. 'Poate să mai particip la cineva curse pentru a avea suma potrivita pentru un apartament normal? Mi-am spus în gînd. E periculos, prea periculos. M-am pus cu capul pe bancă gîndindu-mă la problemă, astfel adormind.

-Domnișoară, te deranjez? Mă întreabă profa nervoasă lîngă bancă.

-Nu, poveștile tale sunt așa bune pentru a le spune înainte de somn. Spun căscînd.

-Fii amabilă te rog și mergi la director.

-Da, sigur. Spun părăsind clasa

Dacă sincer, n-am dormit toată noaptea. Pe lîngă ploaia ce intra pe geamurile sparte, câinii mai hămăiau, și se auzeau focuri de arme. Mi-a fost frică și frig ca să îmi pot dormi cele 8 ore. Patul ăla era mai tare ca pietrele, iar fiecare șoaptă a vecinilor se auzea ca și cum s-ar afla în aceeași cameră.

Da, am și eu vecini. O familie de bețivi care el își bate zilnic soția și fiica de doar 6 anișori. Aceiași ceartă care e zilnic la aceiași ora ca o telenovelă de la TV.

*Seara*

Privesc tavanul negru și mă gândesc la ale mele. Adică, după o viață roz alături de familie, am ajuns să trăiesc mai rău că un vagabond.

-Te rog, nu mă lovi. Te iubesc. Spune ea cu vocea firavă pe fonul plinsetelor micuței blonde.

-Curvo, tu îți iubești doar amantul. Mi-ai mîncat banii la fel ca zilele și acum am rămas săraci. O să murim și nu va avea cine să ne îngroape. Se auzi vocea lui puternică după care o bubuitura puternică.

Am privit în stînga, acum fiind o gaură mare în perete. M-am ridicat rapid speriată, țipînd scurt.

- Îmi cer scuze. Spune el scurt apoi își lovi femeia după care ieși ca o tornadă din casă cu sticla de "vodcă" în mînă.

-Ce naiba?

-Îmi pare foarte rău, Darry. O să reparăm asta. Spune aceasta lăcrimînd.

Am ieșit din apartament val-vîrtej cu geaca în mînă. Am mers la docuri unde știam sigur că acolo se află Dylan și Cody. Am mers la ei care stăteau cu gașca și l-am chemat într-o parte pentru a putea vorbi.

-Dylan, trebuie să vorbesc ceva cu tine urgent.

-Ce s-a întâmplat, Darry? Întreabă acesta privindu-mă îngrijorat.

-Am... Am nevoie de bani pentru un apartament normal. Te rog, poți să îmi împrumuți? Întreb tristă.

-Sigur că pot. Facem așa, mîine mergem împreună să îți cumpărăm un apartament. Bine?

-Da, mersi. O să îți întorc banii cît de repede pot.

-E în regulă, mergi la gașcă?

-Mda, oricum nu vreau să merg acasă. Îi răspund zîmbind.

Am stat toată noaptea împreună cu gașca apoi am mers la club. A doua zi, am mers cu Dylan să îmi aleg un apartament nou. Acesta a spus că știe un bloc unde se vinde un apartament bun și ieftin. Am mers și am rămas fascinată de acest loc. E în colț de rai față de fostul apartament. Peste tot predomină culoarea neagră cu alb.

-E perfect. Spun încă surprinsă.

-Știam că îți va place. Bine, eu mă înțeleg cu proprietarul iar tu mergi și îți adu lucrurile.

L-am îmbrățișat apoi am fugit la vechiul apartament pentru a lua bagajul gata făcut. Am întors cheile proprietarului, iar acesta mi-a dat banii pe restul timpului plătit.

Am mers la noul apartament și mi-am despachetat lucrurile apoi am mers la supermarket pentru a umple frigiderul. Sunt fericită că nu voi mai trăi între cei 4 pereți ca de carton.

Acum sunt deja acasă, stau în pat privind tavanul alb. Brusc, telefonul începe să sune. Am privind apelantul, aceasta fiind Hope.

Conversație Telefonică

Eu: Bună, Hope.

Hope:Saliut. Ce faci, Dy?

Eu:Ai spus Saliut, Mi-ai spus Dy. Ori ai iubit nou ori ai planuri noi. Iubit ai în Paris, deci care-i planu'?

Hope:Mă cunoști prea bine. Mergem în club.

Eu:Fără mine. Am fost aseară cu Dylan.

Hope:Nu poți refuza. E seara noastră.

Eu:Ca pe vremuri?

Hope:Aproape. Petrecem seara acasă nu la mall ca pe vremuri.

Eu:Sigur.

Hope: Cît despre mall, Я хочу новые шмотки.

Eu:Poftim? Eu nu știu rusa.

Hope:Ai învățat parcă ?

Eu: Păi, am început.

Hope:Nu e bine, nu e bine. Trebuie să o înveți.

Eu:Mda, n-am de pîine nu tocmai de Cursuri.

Hope:Am eu. Și am spus că vreau haine noi.

Eu:Pai, mergi și cumpărați, ce vrei?

Hope: N-am cu cine.

Eu:În casă aia trăiesc 5 obsedate bătrîne și 2 tinere. Care-i faza?

Hope:Ai dreptate, merg cu ei la Mall. Apropo vezi că vin mai tîrziu pe la tine.

Eu: M-am mutat. Îți trimit adresa prin mesaj.

Conversație încheiată.

I-am trimis adresa Apoi am aprins TV-ul la niște știri.

"Știri bombă. Ieri, La conferența de zi ce a avut loc în Seattle, Margo Rodriguez a mărturisit că are un nepot și o nepoată de la fiica pierdută. Ea fiind ajutată de Poliția internațională, au început deja căutările."

Am închis televizorul și m-am culcat. M-am gândit mult la situația în care sunt.

**********

-Auzi, am o întrebare la care sunt sigură că îi știi răspunsul, și nu încerca să negi. Îi spun verișoarei mele.

-Sigur, ce e?

-Ce fac ai mei? Îi sun și tot e închis mereu, nu pot da de ei de cînd am venit. Să nu îndrăznești să spui că nu știi, știu că vorbiți cu ei.

-Păi... Ei sunt faliți. Nu au bani deloc și ca să nu te îngrijoreze, au decis să nu mai vorbiți pînă nu rezolvă problema. O să te cheme înapoi acasă cînd se vor rezolva toate problemele.

-Faliți? Perfect! Spun ironică.

-Nu-ți face griji, o să fie ok.

-Dar nu-mi fac griji. De ce mi-aș face? Ai mei sunt faliți, eu n-am bani nici de pîine, de ce mi-aș face griji!?

-Întoarce-te la noi,  Daria. Te rog...

-Nu! Jur că nu mai calc în casa aia nici moartă. Spun sigură ridicînd-umă de pe canapea.

Am mai vorbit puțin apoi ea a plecat acasă, eu pregătind-umă pentru Discotecă. Da, am spus că nu merg, dar e mai bine să plec la Disco decît la ei acasă. Nu o să îi pot suporta fața aia ei de Cățea plouată. O urăsc din inimă, din tot sufletul meu de tocilară. Cît de falsă a putut fi atîțea ani? O să o distrug, la fel ca și pe ceilalti care îmi vor sta în cale.

Ce să spun? E nasol să știi că nu ai nici o valoare, să știi că acum o lună părinții tăi erau milioneri,și acum nici nu mai știu pe unde's sau ce fac. Nu mai suport să trăiesc așa. Nu suport!!!!