Capturată de Trecut✓

Capitolul 13

Uneori, simți că trăiești cu adevărat, iar alteori ești gata sa te sinucizi. Eu acum trăiesc. Toate loviturile violente ce le dau unui sac de box, mă fac fericită. Nuștiu de ce, dar ador sunetul și durerea care se naște la impactul pumnului cu Sacul.

Picături de transpirație, se scurge pe frunte, iar corpul meu emană o căldură puternică. Răsuflând sacadat,  lovesc sacul din toate puterile care le mai am în mine, și simt ca acum voi muri de oboseală, dar am spus că nu mă opresc pînă nu se întoarce Mark de la școala la care nu am mai fost de ceva timp. L-am trimis să îmi scoată actele fiindcă nu mai am timp să trec pe acolo.

-Am ajuns. Țipătul lui Mark răsună prin toată încăperea.

-Deci..? întreb luînd sticla de Apă de pe măsuță.

-Sunt aici. Arată actele apoi le aruncă pe canapea.

-Bingo! Țipă Rozy dînd buzna în încăpere.

-Ce-i?

-Am aflat că te caută încă 5 mafii.

-Poftim!? Strig speriată.

-Moooori. Încearcă să mă sperie Stiv, ajutorul lui Mark.

-Nu mori, sau... Asta e o idee bună. Îți înscenăm moartea. Așa nu te va căuta nimeni și vom avea mai multe șanse să te pregătim pentru ce se va întîmpla în 2 zile. Spune Rozalinda.

- Asta pare o idee nu atît de rea. Dar voi învia nu?

-Da, sigur. Cum merge antrenamentul?

-Merge bine. Cu arma pot trage și cu ochii închiși, de bătut bat bine și mă pot și apăra. Poate confirma Stiv.

-Ma bucur dacă e așa. Miine repetam atacul și dacă e, o să cîștigam.

-Dar, ce facem cu mafia? Nu o putem păstra noi că conform legii, o familie poate deține doar o mafie.

-Păi nu am stabilit ca îi rămîne Dariei?

-Mie? Crezi că mă descurc?

-Sigur. Acum hai la masă apoi mai vedem noi ce facem.

*****************

Ieri a fost o zi foarte lungă. M-am antrenat din răsputeri și cred că sunt pregătită pentru ceea ce urmează să se întâmple. Acum suntem la locurile noastre, pregătiți să atacăm.

Imediat ce am primit semn de la Stiv, am dat buzna în încăperea în care se presupune a fi ăla care a furat mafia, alături de conducătorul mafiei BEER, și spre fericirea mea, ei erau în doi acolo.

-O zi frumoasă pentru a pierde jocul, nu-i așa Marius?

-Roxy.. ce faci aici? Întreabă așa zisul Marius.

Marius este un bărbat de vîrstă părinților mei, blond vopsit, cu barbă brunetă. Statură nu trece de 1.90 ceea ce îi dă aer de periculos.

-Cum a mers jocul? A fost ușor să faci chestii pentru care răspund eu și părinții mei? Eu cred că da, dar a venit timpul să întorci drepturile înapoi la Conducătoarea legală. Continui eu privindu-l serioasă.

-Aici nu-i nimic legal, ăsta e război, micuțo. Sunt Marius.

-Mi-am dat seama dar Și aici sunt legi, drepturi și responsabilități. Acum tu îmi întorci mafia și declarăm pace, sau mergem prin razboi, dar să știi că sunt gata să fac orice pentru a întoarce Mafia părinților mei.

-Ah, deci tu ești renumita Daria, nu?

-Sunt Darry, Prostule. Acum hai, decide cum facem. Pace sau Război, Marisa?

-Sunt Marius.

-Și eu sunt complet neinteresată. Acum, ce spui?

-Eu... Asta! Spune lovindu-mă în burtă eu rîzînd zgomotos. Nu, nu a durut fiindcă mi-am pus în mișcare mușchii.

-De... De ce rîzi? Întreabă acesta.

-Ești patetic, frate. Crezi că sunt așa proastă încît să îți permit să mă lovești? 

I-am dat un picior în burtă și un pumn în nas apoi încă un picior la ureche.

-Trebuie să mai înveți puțin a bate, că ești varză la asta.

-Tîrfă nenorocită, să mori in chinuri.

-Deci, să înțeleg că alegi război, nu? Așa să fie, dar nu uita că o luptă cu mine, e destul de periculoasă. Spun lovindu-l din nou în burtă.

Spre norocul lui, eu aveam dispoziție și nu aveam să îl omor, dar de suferit, să fie sigur de asta.

-Ești bine, Darry? Mă întreabă Sammy referindu-se la lovitura din partea tipului.

-Da, sunt ok. Acum dezleagă-l pe ăla în timp ce îi arăt prețul vieții ăstuia.

Am început să lovesc în el mai tare decât în sacul de box. Am realizat că daca vreau mafia înapoi, va trebui să lupt pentru ea si el va trebui să moară.

-Sammy, dacă moare ăsta, mafia se întoarce? Întreb lovindu-l în continuare.

-Da. Spune dezlegîndu-l pe tip.

-Atunci dă-mi arma.

-Vrei... Vrei să îl omori?

-Da.

Am luat arma și am tras în burtă. Imediat ce am văzut că leșină, am ieșit din încăpere.

Zîmbeam, eram destul de fericită că am reușit să îl bat și să îl omor. Nu cred că voi fi în stare să mai fac așa ceva, dar bine că am realizat ce greu e să vezi cum în fața ochilor tăi se stinge din viață tipul ce îl urăști din suflet.