Capturată de Trecut✓

Capitolul 16

-James are nevoie urgent de un transplant de rinichi și a pierdut mult sânge. E în stare gravă și dacă nu îl operăm acum, cred că va fi prea tîrziu.

-Pot dona eu. Spune repede Hope luîndu-mă pe dinainte.

-Bine, să trecem în sala de pansamente sa facem testul.

Am făcut câteva analize, și după încă 2 ore în care am așteptat rezultatele, am aflat că doar eu îi pot dona un rinichi.

-Hope, mergi la apartament și adu câteva haine și ce mai am nevoie, iar eu imediat ce mă internez, îi sun pe ceilalți.

***********

În sala de așteptare, e o gălăgie neînlocuită făcută de familia Black. Eu acum stau în salon și îl privesc pe James care stă cu ochii închiși. Știu, îi e frică de această operație cum și mie dar totul o să fie bine, sunt sigură.

-Sunteți pregătiți? Intră doctorul în Salon cu câțiva asistenți pe urmele lui.

Ne-am privit cu lacrimi în ochi și am încuviințat.

-Ești sigură că vrei să faci asta? Întreabă James cu vocea tremurată.

-Sunt sigură.

Pe hol, toată familia ne plângea sau mai degrabă îl plîngea pe James mai mult decât pe un mort. Hope a venit la mine și m-a sărutat pe frunte apoi mi-a șoptit un "succes, îți țin pumnii" și același lucru l-a făcut cu văr'miu. Toți stăteau îmbrățișați în perechi, și ne plângeau de milă, și doar Hope stînd într-o parte a putut fi tare și să nu plângă..

Când am dispărut după cele 2 uși mari din metal, plânsetele fu mai puternice, nu-mi pot imagina ce simt acum unchiul Flavian și mătușa Maya cînd știu că fiul lor e pe o targă dus într-o sală unde poate în orice minut să moară. Nu, sunt sigură că nu va muri, că nu vom muri, și sper ca și ei știu asta.

*Autor*

Operația încă continue de 5 ore, doctorii sunt foarte emoționați, pacienții se află între două lumi, iar sala de așteptare de plin de familia adormită a acestor doi. Nimeni nu mai are puterea ca să plângă, stau doar privind în gol, Kyra a leșinat și a fost dusă în salon, Hope a fugit la baie și stă încuiată plîngînd, iar Dylan și Andy stau în hol pe scaune plîngînd. La auzirea veștii, Keyla și Cameron au luat primul avion și au venit. Stau și plîng în mașina din parcare și speră să nu afle nimeni că sunt aici cu excepția lui Lewis care i-a dat cheile de la mașină. Cody ca scuză a luat faptul că sora lui are "problemele în Milan" și nu o poate lăsa.

După încă citeva ore în care nimeni nu și-a schimbat pozițiile, iar Hope a fost găsită jos, leșinată de la prea mult plîns și dusă în salon cu Kyra care se simte rău, doctorii au terminat operația. Iau conectat la aparate apoi au ieșit să le dea tuturor rezultatul.

-Operația a fost grea, dar a decurs cu succes. Pacienții acum dorm și se vor trezi mîine.

Toți au răsuflat fericiți și au plecat acasă cu Kyra, părinții Dariei au plecat în Portland la aflarea noutății, iar Hope a refuzat categoric să plece. A stat lîngă paturile unde erau culcați cei doi și asculta în liniște sunetele date de aparate. Toată noaptea a așteptat, refuză să meargă să doarmă sau să mănânce ceva.

Dimineața a apărut destul de greu, iar Flavian cu Maya a apărut la spital cu mîncare pentru Hope. Toată ziua au stat în salon cu Hope, privind corpurile adormite al celor doi. Seara, ei plecînd acasă, Hope tot a refuzat să meargă.

Sunetele date de aparatul fetei, sună din ce în ce mai repede apoi se auzi un ticăit lung. Hope se speriase și a fugit să cheme un medic care au dus-o pe Darry în sala de operații. Fata blondă a început să plângă din nou și i-a sunat pe ceilalți dînd vestea proastă.

Cu greu toți și-au dat seama că Darry moare, ceea ce le-a lungit venirea la spital. De data aceasta, nimeni nu plângea, credeau că o să se rezolve cumva problema, dar se înșelau. Doar Hope știa că ăsta-i sfârșitul. Sfârșitul unei vieți tinere. Sfârșitul unei persoane minunate care a demonstrat tuturor că există și îngeri pe pămînt. Niciodată nu o va uita, mereu îi va fi în inimă.

Chiar dacă spera ca Darry să se facă bine, știe că șanse sunt puține. Nu vrea să fie negativă, dar tot ce se întîmplă în jur, dă semn de un sfârșit.