Privelistea

329 14 0
                                    

  A doua zi la prima ora mama mea ma cauta innebunita prin parc pana ce m-a gasit in starea jalnica in care corpul meu parasit era. Aveam ochii deschisi de parca ma uitam la ceva anume...

   A inceput sa tipe:

   -NU! NU CRED! Caty a murit...

   Dar eu nu mai eram Caty, m-am transformat in alcineva... Doua personalitati se bateau pentru acelasi suflet, caci trupul nu mai conta. In prima personalitate erau toate trairile mele...dar in a doua era doar ura...

    A 3-a zi erm prezenta la propria mea inmormantare. Va vine sa credeti ce priveliste era? Eu eram chiar acolo si imi priveam toate rudele cum plangeau.

     Pana si criminala era aici. M-am apropiat de ea si am vrut sa o ucid asa cum a facut si ea. Dar degeaba omori pe cineva daca nu il faci sa suferi, nu-i asa?

    Erau mii de spirite in jurul meau...Eu eram diferita. Toate spiritele se indreptau catre un loc anume. Probabil spre lumea spiritelor. Erau ca niste zombie care mergeau si mergeu si mergeu...Am incercat sa-l opresc pe unul dintre ei :

   -Unde mergi?

   -Nu stiu...Am simtit chemarea.

   Eu de ce nu am simtit-o? Si aceeasi voce ca in ziua crimei a aparut:

   -Tu nu esti ca ei...tu vrei razbunare!

   Si poate ca avea dreptate. Vroiam sa o fac sa sufere mult mai mult decat am suferit eu.  

Mintea unei fantomeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum