Un avans de 5 minute? La ce m-ar ajuta daca sunt in corpul asta uman si jalnic? Am vazut cum e sa fii puternic, sa poti face orice...Mi-am amintit ce a spus el...Sunt atat de puternica incat as putea sa-i iau locul...
De ce mai stau aici? Trebuie sa fug, sa ma scund, sa alerg in intunericul sufletului meu...Mi-ar fi de folos aripile acum...Pcioarele astea nu sunt bune de nimic...Cum am putut trai asa pana acum?
Durerea...Cate tipuri de durere sunt? Nu mai conteaza acum...Le simt pe toate...M-am taiat la o mana intentionat. Nu mai vroiam sa fug...Imi era dor de durerea fizica pe care nu o mai simtisem. M-am cufundat in prapastia sperantei...Dar speranta nu mai exista...
-Cioc!Cioc!
Cand l-am auzit pe Brandon pur si simplu mi-a stat inima in loc si am revenit la relitatea cruda. Mi-am pus singura mana la gura ca sa ma abtin din tipat...singurul lucru pe care vroiam sa il fac acum...Sa tip...Imi stiam soarta foarte bine. Aveam sa mor din nou. Dar cu ce il ajuta? Deveneam iar fantoma si poate iar spirit uman. M-ar fi inviat si omorat din nou si din nou?La ce bun...La ce bun sa reiau toate astea?
-Stiu ca esti aici! Nu mai trebuie sa te ascunzi. Esti jalnica.
Mi-am adunat tot curajul si am iesit din ascunzatoarea mea. Mi-am intins bratele in fata lui si am inchis ochii. Eram pregatita sa mor din nou...
-Ce? Pur si simplu te dai batuta? Asa de usor? Nu mai e amuzant asa. Ma rog...
Brandon a luat cutitul si l-a apropiat de pieptul meu.
-As spune ca imi pare rau...Dar nu imi pare.
Am deschis ochii si m-am trezit cu acel cutit infipt in inima.M-am prabusit...
-A fost mult pre usor...
Am stat acolo cel mult 5 secunde, dar mi s-a parut o vesnicie. Pupile mi s-au dilatat si apoi s-au ingustat devenind rosii si ca de soparla. Partea alba a ochilor mi s-a intunecat si m-am simtit vie pentru prima data in toata viata mea.
Brandon a aruncat o privire spre cerul instelat.
-A fost prea usor...
L-am apucat dintr-o data de picior si l-am daramat.
-Nu va fi chiar atat de usor!
Brandon ma privea uimit cu o nota de ''CE NAIBA'' in timp ce ma ridicam. Mi-am scos cutitul din piept si rana mi s-a vindecat imediat.
-O, Brandon...Iti dai seama cat timp imi va lua sa curat haina asta? Vai, vai...
-Nu trebuia sa se intample asta!
-Si daca s-a intamplat? Ce o sa faci acum, draga?
Mi-au aparut ca un fel de cozi facute din ''magia mea''. Erau uriase. Cu una dintre ele l-am apucat de gat pe Brandon.
-Nu ai ce sa-mi faci! Ai uitat? Sunt demon. Demonii nu mor.
-Da?
Cu cealalta coada l-am strapuns pe Brandon si i-am luat toata puterea. L-am lasat a cada pe jos vlaguit de putere si slab.
-Ajuta-ma!Te rog...
-De ce as face asa ceva?Nu sunt ca tine...Nu sunt proasta
