Am parasit internatul, acum pustiu si pe deasupra si cu un cadavru in el si am mers acasa. Am batut in usa si am auzit-o pe sora mea zbierand ca deschide ea. Cand a deschis usa se purta de parca ar fi vazut o fantoma...ceea ce era foarte posibil pentru ca a fost la inmormantarea mea si mi-a vazut cadavrul! In fine...M-a strans atat de tare in brate incat nu mai putea respira si ca sa fie si mai rau a chemat toata familia care se uitau ca matele in calendar la mine, de parca as fi fost un exponat de circ.
-C-Ce s-a intamplat? intrebare intrebatoare de la tata.
-Nimic important...Pot sa ma duc in camera mea sau va veti holba la mine in continuare?
I-am ocolit si am urcat scaile spre camera mea. Era aceeasi camera din totdeauna...De ce nu mi-au vandut sau aruncat lucrurile? Am lipsit aproape o luna...
M-am schimbat in pijamele si m-am bagat in patutul meu cel drag. A doua zi dimineata m-am imbracat si am vrut sa merg la scoala.
-Unde crezi ca mergi?
-La scoala daca te dai din fata mea...I-am spus lui Beatrice, sora-mea.
-Nu pleci nicaieri pana cand nu imi povestesti absolut tot ce s-a intamplat!
-Iti spun dupa...Acum ma lasi sa merg la scoala?
-O sa merg cu tine!
-Orele tale incep la 13:00...
Am ocolit-o si pe ea si am iesit pe usa.
Din moment ce Sam nu mai era nu mai aveam nici un prieten la scoala si toata lumea credea ca murisem.
-Of, asta se intoarce si din morti? a spus una dintre majoretele alea ingamfate care se dau cu 10 straturi de ruj si se dau cu picamerul pe fata ca sa se demacheze.
Mi s-a facut rau si m-am dus la baie. M-am sprijinit de perete si apoi am cazut pe jos, auzind un tauit insuportabil si apoi vocile...
-Sinucide-te!
-Esti varza!
-Nu rezisti aici!
-Faci umbra pamantului degeaba!
-Toti s-au saturat de tine!
In momentul acela chiar imi doram sa mor, dar mi-am adus aminte de puterea pe care o aveam...puterea...o puteam folosi impotriva lor...dar nu acum...
Scuze ca a fost asa de scurt capitolul...Urmatorul va fi mai lung :*
