Capitolul 3

84 5 5
                                    

Jos era chiar Marian,cu un trandafir in mana.

-Buna dimineata

-O fi buna la tine ca la mine sigur nu-i. Unde e tata si ce cauti tu aici?

-Tatal tau a plecat la 7 jumate la servici. Parintii mei si tatal tau sunt prieteni buni,iar tatal tau m-a rugat sa vin sa stau cu tine.

-Si ce e cu trandafirul?

-Pai e pentru tine...

Cand mi-a spus asta m-am topit toata si mi-am dat seama ca si el simte ceva pentru mine.

-Lawl, Doamne. Si ce ,ma rog, ar trebui sa fac eu acum?

-Pai sa il iei si sa imi dai un pupic.

-Frate unde te crezi? Tu ce crezi? Crezi ca poti sa vi aici cu un trandafir in mana si apoi sa fie totul ca-n povesti?

-Da.

-Serios?

-Aaaaa.... Nu....

Imediat ce a spus asta am urcat sus si fix la ultima scara m-am impiedicat si am cazut fix pe mana dreapta.

-Ouch. Asta a cam durut

-Hei,hei esti bine?

-Eram bine pana sa apari tu in viata mea

-Ok. Ce am mai facut acum? De ce te porti asa?

In capul meu erau mii si mii de raspunsuri la intrebarea asta. Da frate. Il iubesc. Asta e viata. M-am indragostit,iar daca o sa fie mai intens, sigur o sa ma raneasca. Asa ca o sa tin in mine, cu toate ca la un moment dat sigur voi exploda si voi spune tot.

-Existi.

-Ok nu inteleg de ce te comporti asa cu mine. Ne cunoastem deabea de 2 zile. Am putea fi prieteni.

-Nu am nevoie.

Cred ca s-a suparat putin deoarece a trantit usa si a plecat nervos. Intr-un fel mi s-a parut destul de bine ca sunt indeiferenta cu el, dar in altul ma doare.

                                                      ~Din perspectiva lui Marian~

Oare de ce se comporta asa cu mine? Oare in astea 2 zile s-a indragostit de mine sau sunt doar un capriciu?Cine stie? Problema este ca eu chiar simt ceva pentru ea inca de cand eram in Spania. Atunci parea ca am intrat in ea doar pentru ca voiam sa ma observe. Dar nici eu nu o sa ma las mai prejos. O sa ii raspund cu aceiasi moneda,iar ca sa vad daca intr-adevar simte ceva pentru mine, o sa vorbesc cu ea si o sa ii spun ca o iubesc pe Andreea, sa vad ce parere are, dar mai intai o sa ma imprietenesc cu ea.

                                                      ~Din perspectiva Izabelei~

Doamne. Chiar il iubesc pe baiatul asta. Mi-era frica sa o fac din nou. Din toti cu care am fost, singurul pe care l-am iubit si am avut cea mai lunga relatie a fost Ionut. Credeam ca dupa despartirea asta nu o sa ma mai indragostesc prea curand si asa de repede,dar uite ca s-a intamplat. Sincer nu am vrut sa fac asta pentru ca sigur ma va rani si nu as mai suporta.

Dupa ce am cazut pe scari,cred ca imi luxasem mana,iar eu imediat l-am sunat pe tata care a venit de urgenta acasa.

-Esti bine?

-Esti bine?

-Nu chiar. Am cazut si ma doare foarte tare mana.

-Imbraca-te. In acest moment mergem la spital.

- Nu e nevoie. O sa imi treaca.

-Ba e nevoie. Plecam in 10 minute.

-Pfoaiii... Bine,fie ca tine.

M-am imbracat si am plecat. Tot drumul m-am gandit la el. Doamne nu ii pot spune tatei,dar Elena sigur va afla in cel mai scurt timp. Tata vorbea intr-una,iar eu aprobam si nici macar nu realizam ce zicea. Am ajuns la spital. O asistenta se indreapta catre noi:

-Izabela Bucur?

-Da.

-Poti intra acum.

Am mers cu asistenta si am ajuns la doctor. S-a uitat la mana mea, a incercat sa o ridice,iar eu am dat un tipat de durere. Si-a dat seama ca era rupta,asa ca mi-a bagat-o in gips. Pret de 6 ore stateam prinsi intre 4 pereti. La un moment dat asistenta se duce sa vorbeasca cu tata,iar apoi am iesit pe hol. Telefonul suna intr-una. Cin' sa fie,cin' sa fie?Marian. 30 de apeluri si 15 mesaje. Omul asta e nebun..... Tata se indreapta catre mine

-Si cica esti bine si o sa iti treaca.... E rupta :|

-Da tata. Vad si eu ca e rupta. Nu parea nimic grav. Ma duc sa dau un telefon. Vin imediat.

-Oke. Dupa trebuie sa vorbim.

-Ok.

I-au telefonul si il sun pe Marian.

-Ce ma tot suni? N-am chef de tine. Ce nu pricepi?

-Te sunsem ca m-a pus diriga. Stai chill ca nu imi pasa de tine.

-Da sigur. Deaia ma sunai ca disperatul.... In fine. Atunci spune-i dirigii ca mi-am rupt mana dreapta.

-De la cazatura aia de azi?

-Nu. La cazatura aia de ieri. :| Ziceai ca nu iti apsa. Hai pa.

Inainte sa inchida a spus niste cuvinte pe care speram sa nu le aud...

-Jur ca nu o sa mai vorbesc cu tine niciodata. Ba chiar ma mut de langa tine

-De cand asteptam sa spui asta..... Hai pa

I-am inchis telefonul in nas si m-am intors inapoi la tata si am pornit-o spre casa....

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 02, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

O simpla poveste :>Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum