-Te desparti de mine? Really? Ceva mai inspirat nu puteai sa alegi? Un vers dintr-o melodie nu e chiar modul perfect de despartire....
-Stiu... dar...
-Nici un dar... Am suferit atata timp cu gandul ca poate te schimbi... ai ajuns la concluzia ca eu sunt aia care m-am schimbat dar de fapt tu m-ai schimbat... M.ai modelat asa cum ai vrut tu si azi sunt ceea ce ai vrut tu sa fiu. Posibil ai fost cu mine doar formal si nu m.ai iubit niciodata.
-Nu e asa iubito...
-Dar cum este?!
- Ma despart de tine pentru ca m.am saturat sa ne tot certam in fiecare zi pe subiecte de tot cacatul. Am si eu o limita. Te ai bagat in sufletul meu fara permisiunea mea si totusi dai vina pe mine.In momentul acesta n.am chef de cearta. Vreau doar sa ma lasi in pace, sa nu te mai intereseze de mine deloc si sa ma uiti.
-O sa o fac, mai greu, dar o sa o fac. Spun in timp ce o lacrima in curge pe obraz.
-Adio!
-Adio!
Peste 2 luni:
DIANA ii trimite o scrisoare lui LUKE.
Nu, nu imi lipsesti, imi lipseste ceea ce am crezut ca esti. Esti un vis care nu s-a mai implinit, o iluzie a mintii mele infierbantate de dragoste. Am crezut in ceea ce poti deveni iubind, dar tu nu ai stiut sa faci nimic pentru asta. Totul s-a naruit acum, nu mai exista nimic, nici macar un vis frumos de primavara.
Inca mai simt urma degetelor tale, sarutul tau, parfumul tau... dar toate astea ma fac acum sa plang, nu mai simt bucurie ci o mare tristete si durere. Inima imi bate puternic atunci cand ma gandesc la tine, dar acum bate de frica, de frica pentru ceea ce putea sa i se intample, sa se rupa in bucati, sa cada pe jos in mii de cioburi, o oglinda sa sufletului tau, rece si impasibil la durerea mea.
Am plans, am suferit, am pierdut atatea, totul pentru o cauza nobila: IUBIREA dintre noi doi ... Am plecat pentru totdeauna.
Cu drag, Diana
Din perspectiva Autoarei:
Diana isi strange toate lucrurile. Isi ia telefonul si pleaca. Isi pupa mama pe obraz ii spune ca ii pare rau dar trebuie sa o faca... A plecat la Paris, locul ei preferat. Si.a construit o vila frumoasa, s.a imprietenit cu multi dintre vecinii ei, a devenit o doamna importanta si recunoscută oricunde se ducea. Si.a deschis si propia ei afacere de design vestimentar. Nunta avea sa fie peste cateva luni. Se iubeau.. sau asa credea ea.
Din perspectiva Dianei
*flashback*
M am mutat si cred ca am facut alegerea buna, nu vreau sa.l mai vad. A zis sa l uit. Asta o sa fac.
*end of flashback*
*Apel vocal*
- L.am vazut! Era in fata mea!Statea cu ea si se sarutau. M.am dus langa ei si fara nicio jena mi a spus ca ea e noua lui iubita si ca pe mine ma paraseste.
-Vai draga mea,nu se poate asa ceva. Nu te mai consuma atat. Stii ca nu toti sunt asa cum ne dorim sa fie. Poate nu te merita. Poate a fost un semn dumnezeiesc sa-ti arate ca de fapt nu el e persoana potrivita si ca nu ar trebui sa te mariti cu el. Poate printul pe cal alb trebuie sa soseasca.
-Da mama, poate asa este. Maine am multa treaba la companie. Ma duc la somn . Noapte buna.
-Noapte buna!Te iubesc!
-Si eu!
*incheiere apel vocal*
_________________
Hello cartofiori! Scuzati-ma ca postez asa de rar dar chiar incerc sa mi fac timp. Sper sa va placa acest capitol chiar daca este scurt. Incerc sa ma revansez data viitoare care o sa vina foarte repede. Doar am nevoie de niste idei de la voi cu cartea. Ce ati vrea sa schimbati.. sau sa adaugati... Idk.. orice idee merita spusa. Again srry pt ca nu e lung capitolul. Bye!Bye!
