Fugeam şi nu ştiam unde aş putea să mă ascund. Nu aveam unde. Fugeam disperată. Plângeam în timp ce alergam de nebună . M-am oprit pentru a-mi trage sufletul şi m-am uitat în spate. Nu era nimeni. M-am trântit pe jos şi un nor de praf s-a ridicat. Ce puteam să fac? Mă gândeam doar la unde dispăruse atacatorul meu. Aud nişte paşi în spatele meu şi mă întorc azvârlind piatra pe care o ţineam în mână. Era Zack,roşcat şi bine făcut,nu ai cum să nu îl vezi:
-Mda şi eu mă bucur să te văd,Alex. îmi zice el mie
Cum îl văd mă năpustesc în braţele lui:
-Cum m-ai găsit? îl întreb eu ţinându-l strâns
-Păi , tu m-ai găsit pe mine, prostuţo.
-Cum adică? întreb eu nedumerită
-Păi .. acum eşti în altă dimensiune. Tu ai făcut o vrajă de teleportare nu chiar reuşită. Vezi tu .. când nu îşi iese bine vraja de teleportare eşti trimisă în nişte dimensiuni intermediare. Asta este a doua dimensiune intermediară. Dar ce s-a întâmplat cu tine, am primit un telefon suspect .
-Păi , îi zic eu ştergându-mi lacrimile şi aranjându-mi puţin părul , m-am întâlnit la şcoală cu dublura mea şi părea foarte supărată pe mine aşa că am încercat să scap de ea teleportându-mă. Eram 100% convinsă că vraja mi-a ieşit până l-am văzut pe Nicholas şi...
-Cum adică l-ai văzut pe Nicholas? A scăpat? mă întreabă el serios
-L-am văzut,nu ştiu cum , dar ... a apărut în dimensiunea în care mă teleportasem eu şi ..
-Alex,fugi,acum! îmi zice el împingându-mă.
-Stai,de ce ?! îl întreb eu
-FUGI! ţipă el la mine
-Unde să fug ? îl întreb eu disperată
-Nu ştiu , aleargă în linie dreaptă până când te trezeşti într-o dimensiune unde sunt ceilalţi.
-Dar de ce trebuie să fug?
-DU-TE ODATĂ! ţipă el
Dar nu am plecat. Mă împiedicasemşi m-am târât după un copac. Mă uitam la Zack şi nu înţelegeam de ce trebuie să plec.Nu era nimeni. Am răsuflat uşurată şi fix atunci am simţit o mână rece în jurul gâtului meu. Era Nicholas. M-a tras şi m-a târât de păr până în faţa lui Zack. Avea un zâmbet malefic pe faţă. Îmi era frică de el:
-Zacharie , ştiam că eşti prost,dar nici chiar aşa. îi zice nicholas lui Zack
-Scuteşte-mă cu "Zacharie" , da ? Eu sunt Zack şi , sincer Nicholas,îmi pare rău că nu te-am omorât când am avut ocazia.Credeam că mai e ceva de salvat la tine ,dar văd că ţi-ai vândut sufletul lui Wren.
La auzul vorbelor saler Nicholas mă trânti de pământ. Mă durea şi simţeam că nu mai suport. Fusesem chinuită de la venirea mea în Boston de mult prea multe ori. Am dat frâu liber lacrimilor care îmi inundau faţa. Vedeam în ceaţă , nu mai rezistam mult. Simţeam că îmi voi da duhul. Am strâns cu putere medalionul pe care mi-l dăduse mama de când eram mică şi am început să jeles. Dar jeleam .. aşa cum bocesc babele alea la o înmormântare. Pur şi simplu eu nu mai suportam. Nu mai suportam să fiu răpită , înlocuită , batjocorită, ciudată,criminală chiar.
Zack s-a uitat urât la Nicholas şi după a venit lângă mine şi m-a luat în braţe. Mi-a şoptit la ureche că totul va fi bine şi a început să se joace absent cu părul meu. Nicholas se uita scârbit la noi şi apoi sparse tăcerea cu vocea lui glacială :
-Mereu am ştiut că voi sunteţi făcuţi unul pentru celălalt. Doi proşti cu puteri pe care nu ştiţi să le stăpâniţi.
Zack îşi dădu jos geaca şi o puse pe mine după care se întoarse la Nicholas şi îi dădu un pumn. Acesta căzu pe jos şi,într-o secundă,se transformă în lup. Eu am început să ţip , dar Zack mi-a făcut semn să tac:
-Bună mişcare , Zacharie, da,ai dreptate, ca şi vârcolac sunt orb pentru că tu m-ai orbit cu micuţa ta vrajă la ultima noastră confruntare, dar asta nu înseamnă că nu pot să o miros pe Alex şi să o omor.
-Nu îţi este de folos moartă. Ştiu asta,Nicholas.Ştiu că vrei puterile ei pentru Wren , pentru porcăria lui de protecţie şi stimă şi pentru curva de Lucresia. zice Zack calm
Se auzi un mârâit puternic . Pe loc realizasem că Zack îmi dădu geaca lui pentru ca Nicholas să nu îmi simtă mirosul. Dar cum se transformase în lup ?
-Cum îndrăzneşti să o faci pe Lucresia curvă? Când am să te prind, Zacharie, am să te sfâşii şi am să îţi rod oasele, iar organele tale le voi da la corbi.
-Până o să reuşeşti tu să mă prinzi .. stai,asta nu se va întâmpla. zice Zacharie venind către mine.
Mă ridicase şi mă luă în braţe. Brusc,nu mai eram în mijlocul pustietăţii. Eram la marginea unei păduri. Toţi erau acolo. Mă lăsă jos şi am început să ţip de fericire. I-am luat pe toţi în braţe. În special pe Carly. Ştiam că ştie de sărutul dintre mine şi Derek,dar era bucuroasă că mă vede,simţeam asta. Totul bine şi frumos până când venise o blondă cu picioare lungi şi îl sărută pe Derek. Îi vedeam doar părul lung şi blond. Îmi fu de ajuns:
-CE CAUTĂ EA AICI ? ţip eu
Ea se întoarce la mine cu o privire de superioară şi îmi spune un greţos " Bună!" . Nu puteam să cred, ea ce mai era ? Offff .. m-am dus aproape de ea şi l-am văzut pe Derek. Se uita plin de aere la mine. "Nu pot să cred că era supărat pe mine dintr-o nimica toată!". Am schimbat direcţia şi , fără să vreau , m-am împiedicat şi m-a prins Zack:
-Ai grijă pe unde mergi. îmi zice el sec
-OK! Care este problema voastră cu mine ? Ce aveţi toţi cu mine ? Şi, mai ales, ea ce mai e ?
-Mpăi , nu avem nimic cu tine , doar că eşti foarte secretoasă , nu stai în grup şi te răneşti uşor. îmi zice Carly.
- De ce ar trebui să stau în grup? Aaaaaa,da! Voi nu îmi spuneţi niciodată nimic şi credeţi că nu ştiu să mă apăr. Păi poate dacă îmi spuneaţi că sunt mai puternică decât voi toţi la un loc nu s-ar fi ajuns la nimic de acest gen. Voi mereu mă minţiţi. Acum trebuie să măduc acasă şi să le explic părinţilor mei de ce nu am mai dat 3 zile pe acasă. Şi , Bree, ai grijă pe unde mergi pentru că o să ţi-o iei rău de tot de la mine.
Toţi rămăseseră mască. De ce? Pentru că am fost arogantă timp de câteva secunde? Că le-am dat peste nas cu puterea mea ? Că am ţipat la ei ? Stai , mie nu îmi pasă. Nu îmi pasă. NU ÎMI PASĂ. Dar , oare dacă zic asta de prea multe ori nu înseamnă că încerc să mă conving că nu îmi pasă?
Am mers supărată către celălalt capăt de pădure pentru că voiam să ajung acasă. Trebuia să ştiu dacă părinţii mei ştiu ceva, iar dacă nu ştiau .. erau în pericol. Îmi era frică pentru ei , nu ştiam cum să îi protejez. Carly avea dreptate, eu nu îmi pot purta singură de grijă .. dar să îi apăr şi pe ei ? M-am aşezat pe o bancă şi mi-am pus capul între mâini. Erau atâtea întrebări fără răspuns care îmi levitau prin cap. Cum aveam să mă descurc mai departe ? Care e toată faza cu Nicholas , Wren şi Lucresia? De ce nimeni nu mai vorbeşte cu mine ca înainte ? Dar .. cel mai tare mă rodeau două întrebări : "Ce căuta Bree acolo ?" şi " De ce e Zack atât de distant de mine ? "
Nu aveam de gând să îmi bat capul cu acestea , aveam de gând să îi înfrunt pe amândoi. Odată pentru totdeauna trebuia să învăţ să îmi înfrunt probleme şi să nu mai caut scăpare. Aveam nevoie de toate puterile mele. Trebuia să îmi găsesc dublura şi să îmi iau energia înapoi. Nu puteam singură .. ştiam asta. Aveam nevoie de un aliat. Dar cine ? Toată lumea mă urăşte...
