Precum ploaia bate-n geam
Lacrimile cad pe hârtie,
Eu nu mai știu ce o să fie
Doar stau și scriu ce în gând am.
Că limpede-i tărâmul minții
Când doar natura șușotește,
Eu stau și scriu a sa poveste,
Stau și scriu povestea vieții.
Cum caut ceva de negăsit,
Ghidat de al meu noroc
Aș trece chiar și prin foc
Să știu că merit ce-am primit.
Deși nu vreau să mai continui,
Înapoi blocat e drumul,
În față eu văd doar fumul
Prin care eu tre' să mă chinui.
Și după ce de toate trec
Și cad pe pământul rece
Degeaba număr pân'la zece,
Simt cu aer că mă-nec.
Și mă trezesc iar lângă geam
Și iar suspin când văd că plouă,
Simt că trăiesc o viață nouă,
O viață după ce tânjeam.
