Crăiasă a nopții,
Exilată a zilei,
Veghează asupra copilei.
Printre desișuri de nori
Cateodată se-arată,
Singură și elegantă.
Curtată-n fiece seară
De fii de crai,
Doar banali scai.
Și așteaptă
Copilei s-apară
Destinul
...
Ș-apoi ea să dispară
...
