O flacără întunecată zace
Cu sclipiri de suflete chinuite,
Arde lângă călimară în pace
Și inspiră ideile dorite.
Mânat de acestea scriu
Și umplu repede hârtia
Cu aberații ce descriu
Viața dulce și mania.
Continui și cu povesti
Cu monștri buni și oameni reci,
Ce nu vrei și nu dorești,
Mai mult decât opere seci.
Și când flacăra se stinge
Știu că pot să mă opresc,
Lumina soarelui m-atinge,
Iar eu ard și mă topesc.
Și mă scurg să ard și eu
O idee să devin,
Puternic voi fi mereu
Și mereu o să revin.
