Ochiul veghează asupra bucăților de lut,
El însuși lut ars fiind.
O mască acoperă paznicul cel slut,
Iar minciunile-n gând se-aprind.
Cu mâna modelează pe deformați
Să fie ochiului pe plac.
Are ș-o matriță pentru cei ciudați
Și pentru cei ce nu-i fac pe plac.
Destinul de mult le-a fost prestabilit:
Să caute-n orice moment,
Chinul etern să-l trăiască tacit,
Să sufere-mpreună latent.
Sau ciopârțită să le fie soarta
De nemulțumirea altora.
Ca o cana căreia i se rupse toarta,
Inutilă multora.
