Te aștept sa vii
În nopțile târzii,
Iar cerul plânge
De-al tau dor.
Încă te-aștept
Dar tu nu vii.
Când scriu un rând,
Încă mai sper,
Ca tu să știi că te aștept,
Număr și zile,
Număr și nopți,
Cu gânduri risipite,
Despre ale noaste clipe.
Când ai plecat
M-ai lasat să cad in gol.
Ca un ecou
Eu am cazut și am strigat;
Iar încă srtig de al tău dor,
Dar tu nu vii.
Mă uit și ziua,
Mă uit și noaptea,
Pe fereasta-n care
Luna-mi bate-n geam,
Și mi te cheamă,
Dor pustiu.
Eu înc-astept,
Dar tu nu vii.
Îmi plange-n inimă,
De ani întregi,
Senitimente cu scântei de dor.
Doar ochii tăi
Mă pot salva acum,
Când am pășit pe un alt drum,
Care îmi e străin de tine,
Merg înainte sperând că ai să vii.
Dar când mă întorc și mi te văd plecând,
Spre drum străin pe care ai pornit,
M-apuc-o stare de melancolie,
Și nimeni nu m-alină, decât o melodie.
Tristă și ea, de jale și de dor,
Eu mâine plec,
Nu mai îndur să mor.
YOU ARE READING
Nimic.
SpiritualIubesc știința și oamenii. Oamenii ne fac să fim oameni la rândul nostru, iar noi îi facem pe ei oameni. Îi privim, le zâmbim, îi ascultăm, le vorbim. Dar oare ce gândesc ei? Ce simt? Ce ascund în sufletele lor adânci și întunecate sau luminoase? Ce...
