Nimic.

Ajutor sau ignoranță?

  Pentru a multa oară, oamenii continuă să uimească.
  Ajuți sau ignoi?
  O întrebare pe care mi-o pun atunci când oamenii care nu au nici un fel de legătură cu mine, îmi solicită ajutorul!
De fiecare dată aleg să ajut. Nu pentru a primi ceva în schimb. Nu ajut oamenii doar ca să îmi ating scopuri personale. Nu ajut ca să primesc ceva. Ajut pentru că am un instinct dezvoltat pentru a face asta. Așa am fost creată. Poate ăsta este scopul vieții pe care am primit-o. Să îi ajut pe ceilalți.
   Dar nu de fiecare dată, oamenii îți oferă în schimb puținul respect pe care poate se străduiesc să îl exprime, pentru ajutorul tău. Oamenii pleacă. Plecă în direcția pe care tu le-ai oferit-o. Fără să se gândească măcar o clipă că tu ai fost acolo ca să creezi acea punte a drumului lor.
   Mai bine să plece și să nu te mai întâlnească vreodată.
  Alții îți răspund în mod negativ. Obraznic. Încearcă mai mult să îți întoarcă, nu respect sau măcar nepăsare, ci sentimente negative. Atunci te întrebi de ce ajutorul pe care îl oferi te condamnă? De ce acei oameni vor să îți răspundă cu răutate?
  Dar niciodata întunericului nu îi răspunzi tot cu întuneric. Îi răspunzi cu lumină. Pentru că așa va dispărea.
  Așa și oamenilor. Dacă îți transmit mesaje negative și simți că nu le mai poți raspunde pozitiv, îi ignori. Îi ignori și îi lași să se afunde în întunericul lor. Să se afunde în mocirla pe care ei au format-o cu vorbe negative, cuvinte răutăcioase.
  Nu raspunde negativ unei insulte sau unei idei negative. Trebuie să răspunzi cu toată pozitivitatea și optimismul tau. Pentru că nu vei face decât să menții întunericul. Ori tu nu îți dorești să ajungi la lumină?
  Ajutorul condamnă suflete.
  Le condamnă pentru că odată ce oferi ajutorul nemeritat unor persoane care pot face singure acel  lucru le anulezi ocazia de a experimenta. Le anulezi ocazia de a gândi, de a fi inteligenți.
  Poate de multe ori am greșit în acest sens. Am oferit ceva ce se putea lua de oriunde. 
  Dar de puținele ori când am ajutat oamenii, ei s-au trezit din leșin doar la auzirea unor vorbe bune, au fost cei mai tari actori pe scenă în condițiile în care erau cu puține secunde înainte de a urca copleșiți și nesiguri, au rămas în viață sau poate cu un picior neluxat.
 
  Adu lumină acolo unde întunericul persistă. Caută soarele călduros, nu menține nori deasupra capului. Oferă zâmbete ce nu costă nimic. Oferă timpul tău fără să regreți vreodată că ai făcut asta. Crede și speră în oamenii slabi din jurul tău. Încurajează-i pe cei pierduți de sufletul lor. Oferă brațul tău ca sprijin chiar dacă riști să cazi cu cel pe care îl ajuți. Fii tu atunci când ceilalți te încurajează să le joci jocul.
                             Nimic - V.S.