Endless love

13. Tu unde esti "acasa"?

    Adevarul frustrant este ca oricate sacrificii ai facut tu pentru constructia unei iubiri, nu depinde doar de tine ca ea sa traiasca, sa ramana in picioare. Adevarul care ar fi amuzant daca n-ar fi trist, este ca fix atunci cand iti va fi lumea mai draga o sa afli ca nu poti cladi de unul singur o casa pentru doi. Adevarul amar, dar cu gustul caruia te mai obisnuiesti cate putin de fiecare data cand viata iti mai preda o lectie pe care nu ti-ai fi dorit s-o inveti, este ca timpul sapa prapastii intre oameni, prapastii mari si adanci, goluri in care ametesti daca te uiti si distante care te ingheata daca vrei sa le parcurgi. Adevarul care te elibereaza de sub povara asteptarilor atunci cand il accepti este acela ca oricat ti-ai dori asta, ceilalti nu vor trai niciodata dupa regulile tale si nici nu este de ajuns ca tu sa crezi, sa speri, sa vrei, sa dai, pentru ca ei sa faca la fel cu tine. Iar adevarul cinic este ca nici nu ii poti condamna daca intra incaltati in sufletul tau si fac totul vraiste acolo. Tu de ce deschizi usa oricui?

     Dar iarasi, adevarul este ca nu vei mai uita sa tragi zavorul si vei raspunde la fiecare ciocanit cu un"Cine?" abia atunci cand musafirii pe care i-ai poftit in suflet cu zambetul pe buze ti-au rascolit casa dupa ce n-au avut nici macar bunul simt sa-si stearga bocancii la intrare. Si s-au lafait acolo, si s-au infruptat din bucatele tale si au dormit bine intr-o casa calduroasa si n-au facut pentru tine decat sa te invete lucruri pe care ti-ai fi dorit sa nu le afli vreodata.

     Si stii care e adevarul ironic? Ca o sa faci si tu fix la fel. Vei merge in vizita in incaperi luminoase cu ferestre inalte si usi larg deschise, si-o sa distrugi totul acolo, si o sa il intorci pe dos pe cel care te-a primit in sufletul lui, de parca atunci cand ai fost parasit intr-o casa cu peretii fisurati te-au impovarat cu datoria de a-i invata si tu pe altii la randul tau sa fie precauti cui dau voie sa le calce pragul. Adevarul rusinos este ca o sa fii si tu nepasator, crud si calculat, o sa rascolesti cele mai ascunse parti din casa altcuiva si o sa-i cunosti toate ascunzisurile, si o sa sa vrea sa iti ofere cheile sa locuiti impreuna pentru totdeauna acolo, iar atunci vei refuza motivand ca nu ai nevoie de ele, de parca vei fi uitat cat te-a durut cand la fel ti s-a raspuns candva si tie. Si dupa ce te vei fi desfatat pe taramuri imbelsugate si primitoare, o sa pleci apoi la drum cu mainile ȋn buzunar, lasand in casa pe care tocmai o parasesti tortura unor amintiri mult prea grele pentru cei condamnati sa traiasca printre ele.

     Adevarul e ca trecum cu totii prin asta. O sa suferim cu totii, si-o sa ne doara, si-o sa credem ca n-a mai simtit nimeni durere ca a noastra si, voit sau nu, o sa-i facem si pe altii sa vada cum e. O sa hoinarim prin casele altora, pentru ca propria casa poarta in ea amintiri care se vor a fi uitate, urme ale unor oameni care ne-am dori sa nu fi trecut pe acolo, mirosuri pe care parca nici macar timpul nu le mai poate impiedica sa ne aduca goluri in stomac si fantome alaturi de care credem ca nu am mai putea trai. Asa ca plecam musafiri prin case straine in care mai tarziu ajungem chiar noi sa fim... fantome.

     Dar intr-un tarziu, gasim curajul de a face curatenie acasa. Si atunci deschidem ferestrele si lasam lumina sa patrunda in noi, stergem praful si urmele pe care le-au lasat altii acolo, izgonim prezentele care pana nu demult nu ne permiteau sa traim in propria casa si incepem sa credem ca acum am putea fi cu adevarat fericiti. Si adevarul este ca asa e, pentru ca am invatat lectia cea mai importanta:nu esti cu adevarat "acasa" altundeva decat in tine.