Harley Potter#1- Destinul Vrăjitoarei

III. Aleea Diagon

Dupa cum stiti, am fost admisa la o scoala de magie. Pentru mine, erau trei lucruri foarte ciudate: unu: ca matusa mea stia despre asta; doi: ca eram vrajitoare la doar unsprezece ani si trei... ca Harry era si el ca mine.

Speram, totusi, sa picam in aceeasi clasa, sau... ce era acolo... Era totul atât de nou! Erau prea multe informatii! Si nu intelegeam de ce Harriet stia...

Până acum, mă uitasem la Harry la geam, mă întrebasem de ce simteam că avem ceva în comun...

- Matusa Harriet, ce se intampla? De ce nu mi-ai spus pana acum? Puteam macar sa ma pregatesc... Dar am stat toti anii astia ca sa studiez despre witchcraft si sa nu merg la scoala si... am murmurat eu.

Witchcraft.

- A...

Am intrat amandoua repede in sufragerie si eu am inchis usa. Matusa mea era cu zambetul pana la urechi. Era tare ciudat sa o vad asa de fericita... De obicei era tăcută sau calmă.

- Nu ar trebui sa ma bucur, dar... a zis ea.

- Poti, te rog, sa-mi spui si mie ce se intampla?

- Harley, esti o vrajitoare... Bine? Tot ce-ti pot spune e ca ai un destin pe care trebuie sa il descoperi tu singura... Eu nu voi veni cu tine la Hogwarts. Toti bobocii au mers singuri. Știu că n-am zis nimic până acum, dar unele lucruri sunt mai bine lăsate nespuse...

- Stai... am zis eu, suspicioasa. Si tu ai mers la Hogwarts? Cum e? am inceput sa ma inveselesc.

- Pai, e tare frumos daca ajungi sa intelegi magia. Dar, in primul rand, trebuie sa stii ca vei merge la Hogwarts sapte ani. Apoi, ca in fiecare vara vei veni inapoi aici. In al doilea rand, in cei sapte ani de scoala la Hogwarts vei avea destule mistere de infruntat. Hogwarts este o scoala plina de mistere. Cu siguranta exista si prieteni cu care sa mergi sa aflati secretele castelului. Ma rog, asta daca nu faceti prostii. Pot fi si pericole... Dar nu! Nu vei pati nimic atat timp cat Albus Dumbledore este acolo! Directorul scolii este singurul om care poate tine scoala aceea în completa siguranță.

Am facut o pauza de respirat cat a vorbit.

- Dar... De ce nu mi-ai spus până acum? Ce se întâmplă? am murmurat.

- Harley, îmi pare rău că nu am spus nimic... a oftat Harriet. S-a aplecat spre mine și m-a mângâiat pe față. Părinții tăi ar fi vrut să lase detaliile astea deoparte... Ar fi vrut o viata mai linistita decat cea a unui vrajitor. Iti jur.

- Mama și tata... O să fiu în pericol acolo? a șoptit Harley.

- Nu, iubito. Nu cred. Dar... O să îți povestesc tot când o să fii destul de matură ca să înțelegi! Știi?

- Ai zis că știai că o sa vină scrisoarea! am spus. Chiar nu puteai să - mi zici nimic?

- Harley, te rog, înțelege. Focuseaza-te pe lucrurile bune! O să îți explice prietenii tai tot acolo, o sa îți faci o a doua familie... Ce zici? Poți să ai răbdare pana mai crești, ca să îți explic tot?

Mi-a zambit.

- Iti promit ca o sa iti zic tot. Avem tot timpul din lume, draga mea... a spus Harriet.

Am dat din cap, deși mă simțeam complet confuza. Apoi, am spus, emotionata:

- Suna distractiv... Si... am citit scrisoarea de doua ori: de unde o sa-mi iau toate rechizitele si... pai... bufnita...?

- A, da! Vino cu mine! exclama matusa si ma trase langa peretele din sufragerie.

Acolo, pe perete, era pictata o palarie mare, cu siguranta de vrajitor... Matusa Harriet o atinse de doua ori, iar aceasta se evapora. Am inchis ochii.