Fred si ceilalti ma urmau pe scari. Trebuiau sa o vindece pe acea fetita. Intai, eu sunt paralizata, apoi eu ma vindec, apoi... blestemul ala. De ce naiba? Chiar daca o sa ne prinda, vreau sa aflam. Ce puteam sa spun, sunt incapatanata. Dar, cum a zis si Fred: ''Asta e Harley a mea!''
Matusa Harriet mi-a spus ca Hogwarts era un loc sigur, mai ales cu Dumbledore prezent acolo. Asa ca, de ce se intamplau lucruri rele unul dupa altul? Constant? Era ca si cum venirea mea la Hogwarts aducea ghinion... sau era doar in capul meu?
- Voi stiti unde e biroul lui Dumbledore, nu? am intrebat.
- Noi, da! exclama George. Ii stim si parola.
Eu m-am incruntat, si am auzit-o pe Hermione cum imi soptea la ureche:
- Chiar vrei sa te amesteci in planul asta...?
- Da, am incuviintat. Vreau sa stiu ce naiba se tot intampla in scoala asta. Plus, imi place adrenalina.
- Da? Bun, concluziona Hermione. Atunci presupun ca mergem.
In acel moment, inainte sa ma pocnesc peste fata, pentru ca nu ma asteptam ca Hermione sa fie de acord cu mine, am auzit un poc. Apoi, un ras malefic si pitigaiat.
- Cine e...? a zis Ron.
- O, nu! Peeves! a soptit Fred. Inapoi, fugiti! Fugiti!
Am coborat scarile, dar la baza lor ne astepta ingrijitorul, Filch. Desigur, doamna Norris era si ea acolo. Ne-am oprit cu totii unii in altii si eu a trebuit sa ma tin de Hermione, ca sa nu cad pe scari. Ron l-a apucat pe Fred de camasa, tragandu-l inapoi. Ochii mei erau bulbucati si pareau ca a unei papusi.
- Ce cautati voi spre biroul domnului Dumbledore? Hm? Sa va aud scuzele! scuipa el.
- E simplu. L-am auzit pe Peeves, e chiar acolo sus, cum arunca ceva. Cred ca era mai bine daca vedeam ca facea si va anuntam, zise Fred ironic.
- Peeves! izbucni Filch. Bine, plecati de aici! Daca va mai prind alta data, ajungeti la doamna profesoara McGonagall!
Doamna Norris l-a urmat in sus pe scari, in timp ce el tot striga : ''PEEVES! Vino incoace, nenorocire! Ma faci sa vreau sa-mi dau demisia!"
- Pfiu... Am scapat de data asta... am zis si m-am asezat pe scari.
- Mergem la Dumbledore? a zis George. Haideți, a plecat Filch.
- Da, de ce nu... Tot vreau sa aflu ce s-a întâmplat cu fetita aia... Poate a fost posedata și ea... am zis.
Am urcat destul de repede inapoi spre biroul lui Dumbledore, care avea ca intrare un grifon din piatra sculptata, în perete. Ne-am urcat pe sculptura și l-am auzit pe Fred cum își umezea buzele.
- Șerbet de lămâie!
Brusc, grifonul a început să se rasuceasca, urcând. Am așteptat câteva secunde și când am ajuns la ușa biroului, ne-am lăsat pe vine, ca să ascultăm. Inima imi batea asa de tare, incat o simteam in buricele degetelor! Erau mai multe persoane in birou, iar asta ma facea sa ma ingrijorez.
-... aceeași creatura? am auzit vocea lui Snape. Se poate. Adică, semnele sunt clare.
- Cred că e ceva din interior, altceva n-are cum sa fie! a zis și Dumbledore.
- Azi dimineață am reușit să scot creatura ce îl poseda pe domnul Malfoy, a zis Snape cu aceeași voce monotonă. A scăpat imediat ce am scos-o și a fugit în Pădurea Interzisă. Așa că își caută o gazda. Sunt convins.
- Te cred pe deplin, Severus, a spus McGonagall. Și blestemul din fetita?
- Aceeași creatura, ți am zis. Ma ocup acum. Trebuie să fim vigilenți.
CITEȘTI
Harley Potter#1- Destinul Vrăjitoarei
Fanfiction1/7 Harley nu știe ce îi rezerva destinul. La unsprezece ani, afla ca este vrăjitoare și este admisa la Scoala de Vrăjitori și Vrăjitoare Hogwarts, unde pericolele o pândesc la fiecare pas. Ceea ce nu știe ea este că viața ei urmează să se schimbe...
