Poezii religioase

2. Acasă la Tatăl

Acasă la Tatăl

Acasă, la Tatăl... tânjesc azi de dor
Şi-aş vrea cât mai grabnic acolo să zbor.
Din tot ce-a promis şi-n curând ne va da,
Doresc să privesc în etern Faţa Sa.

Acasă, la Tatăl, e tot ce-am sperat.
Nimic nu mă ţine de Terra legat.
Mi-e inima clopot de bună vestire
Şi candelă-aprinsă, veghind în slujire.

Acasă, la Tatăl – un loc pregătit
În noua cetate m-aşteaptă tihnit.
Alături de îngeri, pe aripi de cânt
Adesea eu zbor, preamărind pe Cel sfânt!

Acasă, la Tatăl, e cerul senin.
Nu-i moarte, nu-s lacrimi, dureri, nici suspin.
Acolo-i iubire, e pace deplină
Şi Domnul e veşnica noastră Lumină.

Acasă, la Tatăl, coroane aşteaptă
Pe frunţi să le-aşeze Iubirea-nţeleaptă
Şi harpe să cânte cereşti armonii
Slăvind pe Acela, ce-atât ne iubi!

Acasă, la Tatăl, vom fi în curând.
Striga-vom să afle întregul pământ:
„Acesta e Domnul în care-am crezut,
Căci El, Mântuire ne este, şi Scut!"

Acasă, la Tatăl, de-a-lung de vecii
Noi, stele-n coroana Iubirii vom fi.
Pe norul cel alb Domnul vine, da..., iată-L!
Cu El fi-vom veşnic, acasă la Tatăl!