Poezii religioase

47. Primăvară, cântec dulce

  Cu ghiocei suavi şi muguri tineri
Se-aşterne-n ramuri primăvara dulce,
Timizi boboci de mărgărite-ntinde
Pe covor verde, crud, plin de culori...

Pe ceru-ntins trec păsări călătoare
Ce-ncântă-n triluri şi ne spun în zbor,
Că primăvara s-a întors de-acuma
Şi ştim, c-am aşteptat-o cu mult dor!

E-atâta cântec, fericire iarăşi,
Iar soarele e-aşa strălucitor!
Mă-ncântă vioreaua şi laleaua,
Narcisa e fruntaşă în decor!

Covor bogat în păpădie aurie,
Încântă ochiul parcă -ndrăgostit
De-atâta colorit şi armonie...
Şi liliacul dând lăstari, a şi-nflorit!

Copiii zburdă veseli, plini de viaţă
Şi cântă primăvara pe câmpii,
Adună flori, buchete de speranţă,
Iar mieii zburdă Doamne aşa zglobii!

Se pleacă-n rugă firul ierbii şi zambila,
În adierea foşnetului de vânt lin,
Tresare-n lacrimi ochiul şi Te laudă,
Căci totul e frumos şi-aşa divin!

Să fii slăvit în veci, Lumină Dulce,
Iubit Stăpân şi Veşnic Creator,
Aşa perfect Tu ai creat natura,
Lăsându-ne superbul Tău decor!

Şi toate azi Te preamăresc şi-Ţi cântă
Şi-Ţi spun că eşti Perfect şi Minunat,
Şi-n mulţumiri mă-nchin şi eu Isuse,
Spunându-Ţi :Te iubesc cu-adevărat!!!