Poezii religioase

16. N-ai mai putut să stai în cer...

N-ai mai putut să stai în cer...
Filipeni 2,6.7

N-ai mai putut să stai în cer, Isuse,
Văzând cum diavolul ne înrobea;
N-ai mai putut deloc să stai în cer,
Când pe pământ, aici, omul pierea...

Nu mai era plăcut în cer, Isuse,
Când gemetele lumii Te chemau;
Nu mai era deloc plăcut în cer,
Când cupele de lacrimi se umpleau...

N-ai mai întârziat în cer, Isuse,
Învăluit de-al îngerilor cânt;
N-ai mai întârziat deloc în cer,
Cu Tatăl Tău şi Spiritul cel Sfânt...

Lăsat-ai slava tronului divin
Şi-n lumea de-ntuneric Te-ai grăbit;
Ai dat tot cerul pe-un pământ de chin,
Iar noi, pe cruce-n schimb Te-am răstignit...

Şi n-avea cum să fie de mirare
Că soarele pe loc s-a-ntunecat,
Şi că pământul plin de întristare
Şi-a zguduit adâncul revoltat.

Ah, Doamne, umple-ne măcar de-acuma
Cu-al pocăinţei spirit înnoit,
Să te putem iubi şi noi întruna
Cum Tu, cu-atâta jertfă, ne-ai iubit!...

12 02 2010