Poezii religioase

82. Strigăt

Poate sunt influențată
De durerea ce-am trecut
Caci de-acum, cum știți cu toții
Eu pe tata l-am pierdut.

Dar îți mulțumesc Isuse
Căci în bunătatea ta
I-ai dat timp de pocăință
Sa reflecte, să-ți predea

Inima și cugetul
Viata și cu sufletul.
Tu știi Doamne cel mai bine
Cum el viața și-a-ncheiat

Dacă te-a primit pe tine
Sau mai rău te-a renegat.
Dar te rog, Doamne, trezește
Pe toți cei ce azi trăiesc

Și ajută-i să accepte
Darul tău duhovnicesc.
Te rog Doamne, mă trezește
Și nu mă lăsa să dorm

Să cer Doamne pocăință
Pentru toți acei ce mor.
Pocăiește-ne, Isuse
Nu ne lăsa să murim

Dă-ne Tu ce știi mai bine
Dar noi vrem să ne trezim.
Te rog Doamne cu-a Ta milă
Să ne dai ce crezi mai bine

Scoală-ne din amorțire
Să vorbim doar despre Tine
Ne rugăm pentru copii
Dar mai e puțin și vii

Doamne, pocăiește-ne
Isuse, trezește-ne
Să ieșim la drumul mare
Să spunem la fiecare

Timpul este pe sfârșit
Nu mai este de glumit
Azi suntem, mâine nu știm
Haideți să ne pocăim

Stăm în bancă și dormim
Și apoi iarăși greșim.
Cu post și cu rugăciune
Să mai cerem o minune

Domnului să ne rugăm
Și inima să-i predăm
Să-i cerem Lui să ne dea
Har și pocăința Sa.

Să nu cerem doar confort
Căci noi acum stăm în port
Nu mai este mult de stat
Fiindcă timpul s-a gătat

Nu mai e timp de glumit
Fiindcă răul s-a-nmulțit
Haideți să ne pocăim
Și la Domnul să venim

S-acceptăm doar voia Sa
Și nimic din altceva
Dacă vrem ca să trăim
Veșnic în cer cu El să fim

Dacă nu noi doar... murim.