Poezii religioase

81. Dacă aș fi fost eu

Dacă aș fi fost eu Adam, sau Eva de-aș fi fost
N-as fi căzut în plasa minciunii fără rost
Rostită de acel șarpe cu atâta nonșalanță
Aș fi privit la Domnul, la singura speranța.

Sau de-aș fi fost eu David, așa de înțelept
Aș fi făcut în viața numai ce este drept
N-aș fi-nșelat pe nimeni și nu as fi ucis
Aș fi privit la Lege, la tot ce Domnu-a zis.

Dacă aș fi fost eu Moise, poporu-aș fi condus
Să vadă-n toate cele că sunt trimis de sus
N-aș fi greșit nimic, aș fi fost răbdător
Și din pustiu, știu sigur, ieșeam biruitor

Dacă eram tâlharul, cu Domnul răstignit
Cu mii și mii de lacrimi eu m-aș fi pocăit
Sau de-aș fi fost soldatul ce coasta i-a împuns
M-aș fi lăsat mai bine sa fiu eu cel străpuns.

Așa gândește omul, așa gândesc chiar eu
Așa gândim cu toții și tot greșim mereu
Noi nu suntem aceea, dar știm că au greșit
Și cu iubire mare cu toți s-au pocăit.

Noi azi, asemeni lor, cu toți ne comparăm
Dar nu vedem tot răul și nu mai regretăm
O, de-am vedea pe Domnul, oare ne-am pocăi
Sau am câta o scuză și iarăși am greși?!