II. Problema.

295 17 2
                                    

Clopoțelul sunase de pauza. Cu toții așteptau semnalul profesoarei de a pute elibera sala de clasa. Profesoara Xiao si-a ridicat privirea si dintr-o simpla mișcare a mâinii, sala a fost eliberată. Tao ii urmarea miscarile Andreei subtil, nu își putea lua ochii de la ea. Arata superb era precum un mic înger ajuns pe pământ de curand, această părăsi sala de curs silentios.
Profesoara Xiao- Deci, domule Tao ce aveți de gând în această seară? Întrebase aceasta în timp ce își desprinsese doi nasturi de la cămașă, în așa fel în cât să aibă un decolteu generos.
Tao- Pai, probabil repetiții pentru următorul concert.
Domnișoara Xiao nu se lasă ușor, era convinsă că Domnul Tao va ceda ispitei. Ea îi mângâie brațul si se uita in ochii lui muscandu-si buza.
Profesoara Xiao- Ati dori să vă dau adresa mea sau poate.. numărul de telefon?
Tao- Nu. Răspunde sec.
Ea era uimită de atitudinea lui dar nu voia să se lase mai prejos, a decis să insiste asupra subiectului.
Tao era complet nepasator în mintea lui era doar tanara ce tocmai plecase. O atingere în jurul zonei intime îl face să tresară.
Profesoara Xiao- Deci.. ați dori cumva sa~
Tao- nu! Ii raspunde repede si se ridica. Știa că dacă întreținea relații intime cu aceasta nu era bine. Xiao scrie pe o foita mica de hârtie un număr de telefon si il intdeasa în buzunarul pantalonilor lui. Acesta se uita mirat.
Profesoara Xiao- nu ezitați, când aveți nevoie contactati-ma.
Tao era devastat si ieșise val-vârtej din acea cameră. ,,Oi fi eu frumos, dar chiar așa de sexy?Ce tot vorbesc.. nimeni nu îmi rezista". El se întoarce în clasa. Ce avea de făcut? O singură viață are, nu? Trebuia să profite puțin.
Xiao era lângă catedra si ii zâmbea. Tao o întoarse brutal si o izbi de catedra, începând micul spectacol ce urmează să se dezvolte.

Pe cealaltă parte era Andreea ce tocmai își pregătește cărțile pentru începutul orei. În mintea ei erau fel si fel de povesti cu ea și Tao. Visa ca poate vor fi împreună însă nu se putea întâmpla știa deja că ea e doar o studentă care nu își putea cumpăra mașini fitoase, câteva palate si multe altele. El e bogat, are multi fani si un talent superb așa ceva nu se putea întâmpla în veci. Era trist dar adevărat nu are decat să își facă povesti vesele cu Domnul Tao pana se plictisea. Nu își permitea nici macar un bilet la concertul lui ca să îl vadă des. Era doar o speranță că va găsi o cale de a merge la un concert. Andreea oftează, semn că e sătulă să viseze. E pauza de masa însă nu îi era foame, era mult prea dezamăgită să meargă la cantina.
Trece pe langa clasa unde aveuse ora dar câteva gemete ii dărâmă gândurile. Era socata cum se putea asta!? Domnul Tao si profesoara si-o trag în sal de clasa!? Andreei ii venise un plan diabolic pentru a putea să o pună la pământ pe profă, oricum nu e suportata de ea. Își scoate telefonul din buzunar si este pregătită să fie traumatizată de ceea ce va vedea dar și să le facă o poza celor doi.
Deschide ușor ușa și îi observa deza pe ambii cum si-o trag. "O vai!,, Se gândește, nu avea destul curaj să facă o poza însă, viața cere sacrificii... . Ridică telefonul si apasă pe buton. O lumină puternică își face apariția iar Domnul si domnișoara își intorc capul spre ea. Andreea era gata să moară, însă când vede că Tao își trage pantalonii si se îndreaptă spre ea, o ia la fugă în speranța că nu o să fie prinsa. Aleargă cat o țin picioarele "am mai intrat intr-o gafa!,,. Norocul ei era ca ora începuse si nu era nimeni pe hol. Se uita in spate si vede că este si mai aproape de ea. O ia la stânga și iese din scoala, ajungând în curtea școlii. Tao era din ce în ce mai aproape de ea. Ea nu mai putea alerga, obosise deja.
Tao- stai pe loc!
Andreea se împiedică si cade în genunchi, rupandu-si blugii în genunchi si ranindu-se. Se ridică de jos în speranța că va reuși să fugă iar doar că Tao a prins-o deja de brat si nu mai avea nici o scapare.
Tao- dă-mi telefonul!
Andreea refuza. Visu ei era prea mare. Putea să îi ceară bani profei în schimbul pozei.
Tao- am zis să îmi dai telefonul!
Ea doar strânge mai tare telefon in mana fără să îi răspundă.
Tao i-l ia din mână și o împinge.
Tao- care e codul?
Andreea- nu îți spun!
Tao- nu? Acesta îi izbește telefonul de asfalt si i-l calca. Andreea începuse să plângă. Era singurul ei telefon, a așteptat câțiva ani sa si-l cumpere. Plângea si suspină, lui Tao nu îi pasă credea că e bogată și își permite, însă lacrimile ei îl făcuse să i se înmoaie inima. Andreea acum era în genunchi si își ținea în mână bucățile din ceea ce a fost cândva telefon.
Tao- îți cumperi altul!
Era dezamăgita.. nu se aștepta să fie așa crud în realitate.
Andreea- Poate nu îmi permit! Deoarece nu m-am născut în bani cum te-ai născut tu! Se rasteste aceasta la el lăsând lacrimile să-i curga.
Tao era uimit, nu se astepta. A făcut cea mai mare gafa făcută.
Tao- îmi pare sincer rău, nu am crezut-
Andreea- nu ai crezut! Ai crezut prost! Felicitări! Ai pierdut un fan, sau probabil nu îți pasă, oricum ai destui si ești bogat!
Când a auzit ,,fan" era complet distrus, nu îi venea să creadă ceea ce a făcut, ea era fana?
Tao- îți cumpăr altul nou mai bun! Încercă să o convingă.
Andreea- nu am nevoie de altul nou mai bun! Își șterge lacrimile si se ridica.
Tao- Chiar îmi pre rău! Îți iau unul la fel dac vrei.
Andreea- nu vreau nimic! Lasa-ma în pace! Ma descurc!

                     ⚠️NECORECTAT⚠️

Domnul TaoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum