Domnul Tao

IV. Prietenia.

Cand ajunge la semafor acesta se apropie foarte mult de ea...
Ii intinde telefonul si i-l lasa in brate. El zambea. Andreea se incrunta la el.
Andreea- Ti-am zis ceva!
Tao- Si eu tin minte ca ti-am spus ca nu imi pasa. Asculta, accepta asta ca pe un "scuze" si hai sa uitam tot. Bine?
Andreea nu voia, insa lipsa si nevoia de un telefon era o cam presau.
Andreea- bine fie. Fac asta doar ca sa te simti tu bine, nicidecum ca am nevoie de telefonul tau stupid.

El zambea. Era bucuros pentru ca intr-un sfarsit o convinse.
Tao- unde locuiesti?
Andreea- o iei in partea aia si mai mergi aproximativ zece metrii iar al doilea bloc e locul unde stau. Spunea ea gesticuland.
Lui Tao i se parea amuzanta, parca era un copil mic.
Tao- sii, de ce origine spuneai ca esti?
Andreea- Sunt din Romania.
Tao inca procesa .
Tao- E in Europa, nu?
Andreea- Bingo!

Ea se uita pe geam afara. Vremea era placuta si isi dorea enorm sa iasa pe afara cu prietenii, doar ca mult o priveau urat pentru ca era din alta tara. Tao o privea cum era ingandurata.
Tao- Esti mutata cu parintii de mult?
Andreea isi muta privirea la el.
Andreea- Pai stau singura. Parintii mei au ramas in Romania.
Tao- Si te descurci cu intretinerea?
Andreea nu voia sa ii spuna chiar tot deoarece parea prea aiurea sa se planga.
Andreea- Nu prea as vrea sa vorbesc despre asta... . Ofta ea.

Tao si-a dat seama despre ce era vorba defapt si nu a vrut sa o lungeasca.
Tao- Daca ai nevoie de ajutor imi poti spune! Am destui bani cat pentru cinci vieti! Iti dau acum!
Andreea- Ce!? Nu! Nu! Nu! Nu vreau banii tai! Ma descurc! Nu sunt muritoare de foame!
Tao- Asta explica de ce esti chiar asa de slaba, nu?
Andreea isi muta privirea jos. Erau unele zile in care nu avea ce pune pe masa. Asta a determinat ca ea sa slabeasca.
Tao- Asculta pitico-

Andreea- Hei! Nu sunt chiar asa de mica!
Tao- Vorbeste fata care e pana la umarul meu.
Andreea se stramba la el. Nu voia sa ii dea dreptate.
Tao- Deci revenind, iti voi lasa un card-
Andreea- NU! Am spus ca nu am nevoie de banii tai!
Tao o ignora si parcheaza masina in fata blocului ei. Se uita la ea si se preface ca nu o aude.
Andreea- Stiu ca m-ai auzit. Degeaba mi-l dai pentru ca nu o sa il folosesc.

Atat a spus si a coborat din luxoasa masina. Nu observase ca si el a coborat odata cu ea. Dupa ce a facut cativa pasi a sezizat ca motorul nu se auzea asa ca se intoarse sa il priveasca. El era in spatele ei. Erau fata in fata. Chiar prea aproape. Ambii se dadu doi pasi in spate brusc.
Andreea- Ce Dumnezeu faci? Trebuia sa pleci! Se rasti aceasta.
Tao- Vreau sa vad unde stai. Spuse calm
Fata isi dadu ochii peste cap si l-a lasat sa o urmeze.

Tao se inspecta oricare coltisor al blocului. Andreea o luase pe scari spre etajul patru.
Tao- Nu luam liftul?
Andreea- In blocul asta nu exista asa ceva.
Tao- Ce fel de bloc cu zece etaje n-are lift!? Spuse devastat
Andreea- Acesta.
S-a hotarat sa nu comenteze si sa urce. Stia ca nu aducea nicaieri daca continua.

La un moment dat Andreea se opri in fata unei usi. Scrise codul si deschide usa. Ea se uita la el crezand ca poate acum va pleca. Doar ca el a intrat inauntru fara sa stea mult pe ganduri.
Intra si ea iar dupa inchide usa.
Andreea- Si?
Tao- E prea mic. Ai doar o bucatarie, o baie si camera unde dormi. E mic!
Andreea- Pentru ce imi trebuie mai mare? Mai bun e asa.
Lui Tao nu ii placea. Era decorat modern insa spatiul era prea mic pentru el. Nu intelegea cum ii pute schimba parerea fetei.

Andreea- Daca ai treminat de holbat poti pleca.
Tao se uita la ea zambind si ii raspunde:
Tao- Imediat dupa ce te vad ca folosesti telefonul ala.
Andreea isi da ochii peste cap si deschide cutia. I se paru destul de scump si nu voia sa il accepte, dar nu avea incotro. Alta solutie nu era.
Il ridica, se uita la el si dupa il aprinde. Chiar ii placea. Mai ales ca era roz. Aceasta doar zambi.

Tao era multumit de ceea ce vedea. In sfarsit si-a indreptat gafa.
Tao- Sa zambesti mai des ca iti sta bine.
Ea se stramba.
Andreea- Nia nia nia, zambesti. Nia nia nia sta bine. Bla bla bla!
Tao a inceput sa rada. Era prea amuzanta.
Tao- Esti sigura ca nu ai cinci ani?
Andreea- Absolut suta la mie.
O mai admira putin si se gandi ca trebuie sa plece. O parte din el voia sa mai ramana insa cealalta nu. Avea multa treaba de rezolvat, mai ales ca urma sa aibe un concert nou.

Andreea pe cealalta parte a inceput sa il placa pe Tao. Nu era chiar asa de diva cum il credea.
Tao- Well, ar cam trebui sa plec. Ne mai vedem!
Amdreea- Sigur. Sa te conduc pana la usa? A stai! Nu e o casa cat un palat, majestate. E chiar in fata mariei tale.
Tao ii arata limba si pleaca.
Andreea- Si mai spuneai ca eu am cinci ani! Tipa in speranta ca o sa o auda. Iar el deschide usa cat sa intre doar cu capul inauntru si spune:
Tao- Hai sictir!
Andreea cand a auzit, s-a dat jos din pat si a incaput sa il fugareasca. Tao cobora repede pe balustrada in timp ce ea se chinuia cu scarile.

Andreea se descalta si arunca cu un adidas crezand ca l-a nimerit. Tao rade.
Tao- N-ai tinta!
El ii ia papucul si i-l arunca fix in cap. Andreea era prea amuzata de ceea ce se intampla. Radea prea tare.
Tao- Tu razi sau plangi?
Andreea isi ridica papucul de jos si ii arata lui "semnul pacii".
Ea pleaca inapoi sus iar el, dupa ce o mai priveste putin pleaca.

!NECORECTAT!