Mi-e groaza...Nimic nu este la fel cum mi-am imaginat,asta nu este realitatea...ci infernul,care năpustește asupra mea...
Viata mea pare un calvar...fix din ziua in care m-am nascut totul era un infern,el era scaparea mea ,asa credeam dar el era doar un strigar de ajutor,totul se ruina in urma mea ,fiecare pas inainte era o greseala,imi aduc aminte si acum cum peste lumea mea roz s-a asezat intunericul...Totul devenea scrum,totul era in noante de negru ,totul inafara de inima mea,ea inca mai batea de dor,de alinare...
Niciodata nu am putut sa imi deschid sufletul in fata nimanui,nici in fata mamei mele care incerca sa ma salveze sa nu ma sting...Dar la o simpla adiere de vant eu ma puteam stinge...
Doar jurnalul imi mai era singura scapare din infern,singurul care ma asculta fara sa ma intrebe,singurul care imi aduna lacrimile pe colile sale albe mazgalite cu suspinele mele,singurul care ma ajuta sa ma rup de realitate si sa visez...
