•Lectie de viata...
Exact...26 August 2017,putea fi o sambata normala,exact ca celelalte,cu mine lenevind in pat,stand ore in sir pe telefon si rupandu-ma de realitate...Dar nu a fost asa...
M-am trezit,ceasul batea spre ora 3 dupa-amiaza,niciodata nu am mai dormit asa mult si am vrut sa ma ridic din pat...Ceea ce eu nu faceam de obicei,ma trezeam,imi bagam capul sub pilota in cazul in care venea mama sa vada daca m-am trezit si mai rasfoiam putin site-urile de socializare...Dar de data asta nu...Ma simteam ciudat,de fapt nu ma simteam...Exact nu imi simteam picioarele...M-am fortat am duce picioarele pe Podea,m-am ridicat iar in urmatoarea fractiune de secunda eram lata pe jos,m-am speriat ,am inceput sa plang si sa tip dupa ajutor...Nimeni nu ma auzea...Nimeni nu era acasa sa ma ajute...Si ma trageam pe jos cu ultima rasuflare pana la usa..Si am strigat si nimic...Dupa 10 minute de calvar in care tipam fara niciun semn,apare mama,fara putere in glas si cu lacrimile in ochii "Nu pot sa merg,mama!"...Era tot ce mai puteam spune...Am inchis ochii si m-am trezit intinsa pe o targa care ma ducea la camera de garda de urgenta,parca viata imi trecea prin fata ochilor,acolo mi s-a facut un EKG,apoi mi s-a spus sa ma intind pe burta,in urmatoarea fractiune un ac s-a infipt in fundul meu,nu puteam sa ma asez,durerea a fost insuportabila vro 3 ore...
Inainte de a pleca doamna dr. Ma sfatuit"ar fi mai bine sa mergeti cu ea la un specialist URL,s-ar putea sa ibe blocaj renal"...In aceeasi zi ma indreptam spre Bucuresti,directia spitalul militar...Acolo prietenul nostru de familie "Dr.D "(nu ii pot spune numele,dar am sa il botez asa) ma astepta cu un carucior,ma dus la el in cabinet unde au inceput toate intrebarile"ai fost la vro petrrcere aseara?","consumi alcool?","fumezi?","te droghezi?"...Raspunsul meu la toate indreparile "Dr.D",era "Nu!"...mi-a spus sa imi ridic bluza si sa ma las pe spate...Si imediat am simtit cum imi ingheata burta,un gel rece ca gheata as putea spune ma lasa fara vlaga,apoi cu un apara mi se facea ecografie-film,pe un ecran mare imi vedeam "organele"...Apoi privirea mea se duce pe fata "Dr.D"...Uimit si ingandurat...Nu stau pe ganduri si il intreb "ce ati vazut?".. Se uita la mine si imi spune.."Te poti numi norocoasa fetito"...Raman ganditoare si il intreb"de ce considerati asta?"...Zambea la mine ca sa imi dea putere si imi spune"foarte rar imi esre dat sa vad 3 rinichi intr-um singur corp uman,ai 2 rinichi in partea dreapta si unul in partea stanga"...Raman uimita,apoi caruciorul isi face aparitia din nou,dupa 2 ore in care ma consulta,se adreseaza parintilor mei..."Mergem la neurologie,pentru mai multe investigatii"...Intru in cabinet,un barbat foarte inalt se rezema de birou,trecut de 40 de ani,fara pic de ajutor imi spune "ridica-te din scaunul ala,cat imca mai poti"...Lacrimile au inceput sa imi curga si i-am raspuns"daca as putea merge nu as mai fi aici..Se uita uimit la mine si ma pute pe "pat",a inceput sa ma invarta de pe o parte pe alta,cu un cui imi zgaria toata pielea,ma simteam mai rau decat o"broasca disecata" care urma sa se faca experimente pe ea...4 ore i-a luat sa ma consulte,iesi din cabinet spundu-mi sa imi trang bluza la loc pe mine,lasa usa crapata si se adreseaza parintilor mei "daca are ce suspectam noi ,tratamentul ar costa 300 de milioane"...Eram suspecta de leucemie,am fost pusa in carucior,ma simteam ca un batran de 60 de ani imobilizat la pat...Si sunt trimisa la UPU...Alte investigatii,alti doctori in jurul meu,o asistenta se aseaza langa mine si imi spune"totul va fi bine micuto,o sa te faci bine"...imi mut privirea catre perete ,in timp ce ea imi introducea acul de la perfuzie in mana...Apoi imi mut trupul in carucior si parasesc salonul in care eram,intru fix prin salonul de reanimare unde un batranel de vro 70 de ani isi dadea ultima suflare auzeam doar "1..2..3..si...1..2..3..Si"si trupul se ridica in sus odata cu aparatele...Speriata imi mut privirea in alta parte si i zaresc pe mam,era toata plansa si tata incerca sa o calmeze...Ma indreptam spre salonul in care urma sa fiu internata...In asteptarea zilei urmatoare...Pentru ca urma sa fac "punctie lombala" ,adica sa mi se extraga lichid din coloana...Asistenta care era de garda a venit la mine ca sa imi Colecteze 2 tuburi de sange...Apoi mama si-a luat "la revedere" de la mine,sarutandu-mi fruntea...Ma uit la ceas si era 12 noaptea...Am stat timp de 9 ore in investigatii si singurul lucrul care il aflasem era ca sunt suspecta de cancer...I-au telefonul si imi sun "printul",era singurul care ma putea imbarbata...Somnul nu ma lua...Iar eu la ora 8 trebuia sa fiu pe masa de operatie...Eram stupefiata numai cand am gandeam incepeam sa plang...L-am sunat si "printul meu" raspunde...Am stat la telefon pana la 4 dimineata...Nu am inchis niciunul ne-a luat somnul pe amandoi la telefon,cand m-am trezit era 6 si trebuia sa ma pregatesc pentru "punctie"...Am sperat,el m-a facut sa sper si sa cred in mine...
"To be continued..."
