Visez...la mine cum zambeam candva din orice,acum nici macar cel mai bun gadilat nu mai poate scoate din mine un suras...Incetul cu incetul m-am stins,infernul este napustit peste mine,peste trupul meu neatins de focurile iadului,fara a simti durere sau placere,stau si astept sa ard in infern,sa ard de vie si sa fiu stinsa de bratele tale ...De mangaierile tale pe trupul meu incins de flacari...
Astept,dar nimic eu inca ard de dor si degeaba simt ca dorul meu e doar un dor,fara răgaz...Diavolul meu nu e langa mine ca sa isi potoleasca iadul ce la creeat in inima mea.Asteapta cum si eu astept sa ne stingem dorurile...Si constiinta mea iar apare si reapare in mintea mea "Totul va fi bine într-o buna zi"...
Cand oare va veni ziua cand lumea mea nu va mai fi un infern ,cand totul se va linisti,iar eu ma voi reaprinde?!..
