Acum doar distanta ne mai desparte...Nimic mai mult...Simt ca il vreau...Simt ca vreau sa il simt...Sa ma topesc in bratele lui...Sa fiu doar a lui...Numar si numar luni,saptamani,zile,ore,minute,secunde, milisecunde pana il voi strange in brate...Pana cand in sfarsit va fi al meu si eu a lui...Imi ramane doar sa sper pentru inca un strop de fericire...Imi este atat de dor de el...De numele meu pe buzele lui...De respiratia lui pe buzele mele....De atingerile lui pe trupul meu...Mie dor de el...Nu stiu ce simte el pentru mine,nu prea reusesc sa scot asemenea vorbe din partea "printului meu" ,e inchis in el,si nu vrea sa se deschida in fata mea...Sa aiba incredere ca sunt langa el si ca nu am sa il dezamagesc,ca nu il voi lasa pentru nimic in lume...Nu mi-as inlocui "printul" niciodata cu un "rege"...Si inca blestem..Blestem zilele in care noi am stat separati...Blestem acesti 2000 km care ne despart,blestem fiecare pereche de ochi care il privesc in locul meu,blestem distanta...
