Eram pe masa de operație,stând pe burta, fără a mi se face vor anestezie, simțeam cum spatele meu era un caiet de matematică, se calculau puncte exacte ale coloanei, pe spate deodată am simțit un lichid rece.
Am întors capul spre doctorul care urma să imi extragă lichidul din coloana, și imi sare în ochi acul de vreo 10 cm, care trebuia să imi fie introdus în coloana.
M-am speriat, am inceput sa plâng știind ca poate fi un risc pe care mi-l asumam. Am simțit vârful acului care mi-a atins spatele, instinctul a fost de a pleca, dar nu puteam, o durere imensă, și o Balta de sânge își făcea culcuș pe spatele meu.
După terminarea operației, am fost dusă la terapie intensivă pentru o zi, am stat nemișcată timp de 4 ore, pentru ca riscăm sa rămân cu dureri de cap toată viața. Treceau foarte greu aceste ore, și deja nu mai puteam sa stau întinsă în pat.
După aceste 4 ore in care am stat paralizata , vine doctorul sa imi verifice articulațiile.
A doua zi după o noapte chinuitoare, în care abia am putut închide un ochi aflu ca la ora 10 trebuia să ma duc la RMN....
