CAPITOLUL 7

21 3 0
                                    

Nu stiu cum sa incep...Sunt foarte multe de spus,iar timpul nu imi prea permite...Incep cu "mi-e dor"...continui cu "te ador" ...Si termin cu "te iubesc"...
Nu stiu cum sa incep aceasta scrisoare pe care nu ti-o voi trimite niciodata,dar vreau sa sti ca imi lipsesti enorm acum..."Dar oare ce va fi mai tarziu?"..."Oare voi fi fericita vrodata?"..."Oare voi mai rezista mult departe de tine?"..."Nu stiu..Nu cred..."...Tot ce stiu este ca,daca cineva m-ar pute acum sa aleg o persoana alaturi de care sa imi gasesc fericirea,tu ai fi acea persoana...Nu stiu cum ai reusit sa imi furi inima,nici nu am observat cand mi-ai luat-o...De la acel "Buna"... Am ajuns sa ma indragostesc fara sa vreau,de acel zambet in coltul guri,un zambet destul de pervers...Eram nou venita in "oras" ...Nu cunosteam pe nimeni...Imi era frica sa ii vorbesc,era atat de popular printre toti,atatia oamenii in jurul lui,atatea fete care ii acordau atentie,nu m-as fi mirat sa aibe pe cineva,atat de frumos,dar cu o privire ma cucerit...Ieseam serile pe afara doar la 2 case distanta pentru ca aveam o mama forte stricta,aveam voie de la ora 7 pana la 10 afara,dar imi era de ajuns ca sa il vad tracand prin fata mea,ori pe jos,cu mersul sau de baiat rau,dar bine educat,sau pe bmx...Ajunsesem sa il visez desi nu stiam nimic despre el...Nici macar cum il cheama...Nimic...Dupa scurt timp am aflat cum il cheama,un nume atat de frumos...Dupa mult timp mi-am facut curajul sa il intreb ce face..Dar dupa asta m-am intrebat"cum sa stea un un baiat asa frumos cu o urata ca mine?"...
Dar...

Gândurile unei adolescente...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum