Era 09:25 ma trezesc din cauza razelor de soare care se strecurau printre draperie peste chipul meu ,lumina care imi intra in ochi era orbitoare si ma rastogolesc pe partea cealalta cazand din pat si dand cu capul de noptiera,durerea era insuportabila,ma pun pe plans,telefonul vibra sub perna,deschid whats'app-ul si vad mesaj de la el ,era acel mesaj "Hei..." ii raspun nerabdatoare la mesaj si astept raspunsul lui...Si asteptam si nimic...Incep a ma intrista,dupa mult timp primesc mesajul de la el ,iar el nu mai raspunde...Lacrimile de dor curgeau ca un rau pe obraji mei tristi si posomorati..Afara incepea sa se intunece ,telefonul meu tot nu vibra ma pun in pat,cu gandul a ma culca desi nu puteam,gandul meu era la el "o fi patit ceva?","oare ce face?",dar niciun raspuns,somnul ma furase cand aud cum imi vibra telefonul pe perna,ma trezesc cu ochii mici si manjiti ,orbiti de lumina ecranului si vad mesajul mult asteptat de la el "ce faci pitico?",asta era mesajul pe care il asteptam cu nerabdare,ii raspund la mesaj ,dar niciodata nu mi-am imaginat viata langa un barbat,intotdeauna am depins de mine ,nu de altcineva,ajunsesem sa vorbim despre o relatie de viitor,"oare el era jumatatea mea?","oare el e ce imi trebuie mie?"... Cum am ajuns acolo,cum?...De la un simplu "buna" din politete adresat la o relatie,chiar asa sa joace Dumnezeu cartile...
