Timpul a trecut "printu'meu" si cu "varu' " se urau cu toata fiinta...Iar eu nu puteam sa imi uit "printisorul"..In mintea mea tot al meu era...Am inceput sa vorbim din nou...Dar mia dat o veste soc pentru mine si sufletul meu..."peste 3 luni plec in Germania"...Cand am vazut mesajul am izbucnit in plans,prima data am crezut ca glumedte cu mine...Dar nu!!!
Si numaram zilele pana cand sufletul meu va pleca...Stiam si ziua si ora...Si nu puteam accepta idee ca nu am sa il mai vad...Dar macar zilele alea care ne mai ramasese le-am petrecut impreuna "pe furis"...Ne impacasem...Era din nou al meu...Pana cand...Primesc un apel"Te-am spus sa nu spui nimanui de noi!!!"...Am izbucnit in plans...In timp ce lumea se uita intrebatoare la mine...Drumul pana acasa era infernal..Iar el nu imi mai raspundea...Primesc un mesaj,tot de la el "nu ma mai suna,nu ma mai cauta ca altfel iti blochez numarul"...Vroiam un singur lucru...Explicatie!!!...De ce imi facea asta...De ce ma distrugea din nou...Mai erau 3 saptamani si pleca ..Nu mai vorbeam deloc.. Parca ma uitase,nu mai existam in lumea lui...Si a venit ziua in care sa plece...Plecam odata cu el,da doar psihic si sufleteste..Ca fizic eram inca in patul meu plansa pana la disperare...Nici "adio" nu si-a luat...Eram traza la ora in care el trebuia sa plece in drum spre aeroport...Nu bausem niciodata..Ca in ziua aceea...De la 3 pahare de Angelli ,2 de Florentino si o cutie de bere toate date peste cap ca pe nistr shot-uri...Eram distrusa...Si credeam ca inecarea in alcool era ultima sansa ca sa il uit...Dar nu!!!...Povestea noastra inca continua desi de la mii de kilometri distanta...
