Dar...
Nu a fost asa,exact ca in povestile cu printi si printese,cu fat-frumos calare pe un cal alb,ei da el a aparut cu un cal negru si nu el calarea calul ci "cel mai Bun prieten "al sau...Dar privirea mea a fost toata a lui,il "mancam di priviri,atunci mi-am facut curaj ,de fapt dupa ce a dus calul nu stiu unde si s-a intors..Atunci inainte sa plece l-am intrebat cum are facebook-ul...Nu ma asteptam sa imi raspuna...Nici nu stiam ca il cheama asa...In "cartier" era cu fratele meu,cu un var din indepartare,si o prietena pe care abia o cunoscusem in urma cu o saptamana...Era trecut de ora 9...Au plecat acasa,iar mie imi trecuse tot cheful de a mai ramane afara si am plecat in casa...In seara urmatoare el a aparut...Cu zambetul pe buze l-am privit...Nu a observat,simteam ca nu ma vede ,ca el e aici pentru ea...Pentru amica mea,erau unul langa celalalt asezati pe o baca...Iar eu la 50 m distanta de ei ma uitam cu se priveau,cum isi vorbeau...Ma simteam in plus...Mama ma striga din indepartare sa vin acasa ca e tarziu...Dar atunci s-a ridicat si el..Dar mai intai mi-am luat "inima in dinti"si l-am sarutat ,nu am realizat niciunul ce s-a intamplat pe moment...
Am inceput sa vorbim trziu in noapte pe mess,am facut schimb ne numere,ne alintam,imi spunea "printeso" sau "pitico"...Era asa dragut...Nu mai traisem de mult acele sentimente...
