Au trecut cateva zile de cand nu i-am mai vazut pe baieti. Nici Natalia nu mi-a mai vorbit despre Chanyeol. Sper ca nu s-au certat din cauza mea...
Nat:Pamantul catre Alexandra!Raspunde!*isi pocneste degetele in fata ochilor mei*
Eu:Receptionat! Aici Alexandra. Terminat.*rad*
Nat:In sfarsit vorbesti! Incerc de 30 de secunde sa iti captez atentia. 30 de secunde pierdute din viata mea.
Eu:*scot limba la ea* De ce ai venit la mine? Te-a apucat regretul ca mi-ai mancat ciocolata?
Nat:Eu? Sa regret? Pentru ciocolata? NICIODATA! Am venit la tine pentru a te intreba daca vrei sa-ti cumpat ceva daca tot ies din casa. Ceea ce nu ti-ar face rau apropo.
Eu:Iesi cu Chanyeol,deci. Ce mai face?Dar baietii?
Nat:E bine. Si...stai putin. Cum de stii ca ies cu el?
Eu:Te cunosc de mult timp.
Nat:Mereu asa imi spui! Pai baietii sunt bine,mai putin D.O care se comporta ca tine. Sta departe de ceilalti membrii si nici nu prea vorbeste cu ei. Mereu e adancit in ganduri si cu greu il convingi sa iese din casa.
Eu:De ce mi-ar pasa mie de el? Du-te odata la Chanyeol!
Nat: Ok. Bye! *si iese pe usa,dar se intoarce imediat* Si sa nu uiti sa iesi si tu din casa. Nu-ti face bine sa stai in acelasi mediu!*si de data asta pleaca*
Ii ignor sfatul si ma asez confortabil pe canapea schimband canalele in cautarea a ceva vizionabil,preferabil un film. Dar peste tot se vorbea despre EXO. Inchid televizorul si hotarasc sa citesc. Dar gandurile imi invadau mintea si nu puteam sa inteleg firul narativ, asa ca renunt si la aceasta activitate. Ma duc in bucatarie si incerc sa gasesc ceva de facut. In zadar. Ma mai invart de vreo trei ori prin casa si pana la urma decid sa fac o mica plimbare. Deja se inserase,dar ce se putea intampla rau?
Ma imbrac de zici ca a venit Gerul Bobotezei si plec pe-afara nu inainte ce a-i lasa Nataliei un bilet ca sa nu se ingrijoreze in caz ca ar fi ajuns inaintea mea acasa. Ceea ce era aproape imposibil. Nu stiam unde sa merg,asa ca am luat-o drept inainte. Pana la urma ajungeam undeva. Pe drum am vazut un grup de baieti care erau alergati de o gloata de fete foarte galacioase care tipau dupa ei sa se opreasca. Da' ce? Ei sunt prosti sa se opreasca? Nu,nu sunt. Mai merg ceva timp si imi amintesc de o melodie misto pe care nu am mai ascultat-o de ceva timp. Iar mie cum imi place sa fac doua lucruri in acelasi timp,merg in timp ce caut in playlist melodia. Dar fix in acel moment dau peste un tip care facea acelasi lucru ca mine.
Le tip si eu:Scuze.
Eu:Kyungsoo?
D.O:Ale?
Apoi o liniste ciudata se lasa intre noi,pana cand dragul nostru de Kai isi face aparitia.
Kai:Alee! Buna! Ce mai faci?
Eu:Hei,Jongin! A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vazut.
Kai:Da...Nu v-a trecut inca supararea?
Eu:Nu sunt suparata.
D.O:Atunci de ce ma eviti?
Eu:Fiindca nu vreau sa ma placa cineva doar pentru ca a fost provocat.
Apoi plec nemaiuitandu-ma la drum cand simt cum cineva ma prinde de mana si ma trage inapoi. Ma uit mai atenta in jurul meu si observ ca mai ca ajungeam in fata unei masini.
D.O:De ce nu te uiti pe unde mergi?
Kai: Ummm...haideti sa discutam despre asta acasa. Nu vrem sa fim depistati de sasaeng.
D.O:Bine.
Eu:*incerc sa ma duc in directia opusa dar Kyungsoo inca ma mai tinea de mana*
D.O:Daca crezi ca te voi lasa de data asta. Te inseli. Acum misca-ti picioarele altfel te voi lua pe sus.
Eu:Na na na*il imit*
D.O:Te-am auzit.
Eu:Stiu.
Kai:*radea* Voi chiar ca ba potriviti!
D.O si eu:Mai taci!
Am mers in liniste tot restul drumului,in timp ce Kai se tot holba la noi si radea pe modul Silentios. Dupa vreo 20 de minute ajungem si noi in scara blocului. ~wow. Nu credeam ca eram asa departe de casa.~ D.O se indreapta spre scara pentru a ajunge la apartamentul EXO.
Eu: Unde mergem?
D.O: In camera mea.
Eu: Dar...
D.O:Taci. Nu-ti fac nimic.
Din cate il cunosteam pe Kyungsoo din videoclipurile de pe internet el parea un om de treaba. Dar de data asta era asa de calm incat putin ma facea curioasa la ceea ce se gandea. Ajungem intr-un sfarsit in camera lui foarte ordonata pe langa a mea.Iar primele lucruri care imi sar in ochi sunt cartile aranjate foarte frumos intr-o minibiblioteca, nu ca ale mele stivuite prin toata camera. Ca un om curios ce sunt citesc cateva titluri de pe carti. Mai arunc o privire catre Kyungsoo care statea pe marginea patului si se uita la covorul de pe jos. Ma pun langa el si ma gandesc la un mod de a incepe o conversatie. Dar mi-o ia inainte.
D.O:Spune-mi...tu chiar crezi ca te plac doar pentru ca am facut un pariu?*spuse cu privirea atintita inca la covor*
Eu: E posibila si varianta asta.
D.O:De ce?*se uita la mine*
Eu:Sunt o fata credula.
D.O:Si prostuta deopotriva.
Eu:E adevarat si asta.
D.O:*chicoteste*
Eu:Stii,am auzit ca esti cam deprimat in ultima vreme. Vrei sa adopti stilul emo si nu stiu eu?
D.O:*rade* Nu.
Eu: A! Atunci? Ce e cu fața asta trista? Nu stii ca iti faci fanii sa sufere pentru tine? Oricat de tare ai zambi tu,ei vor vedea tristetea din sufletul tau.
D.O:*liniste totala*
Eu:Nu-ti pare rau pentru ei?
D.O:Dar tie de ce nu-ti pare rau pentru mine?
Eu: Eu...
D.O:De ce nu ai incredere? Ti-am dat motive sa te indoiesti de mine?
Eu:Nu...*zic putin cam balbaita*
D.O:Si atunci? Te-ai simti mai bine daca nu as fi idol?
Eu:E visul tau sa fii cantaret...nu pot sa interzic cuiva asa ceva...
D.O:...*sta cateva minute si se gandeste* Eu...tin la tine. Tu de ce niciodata nu-mi spui ceea ce simti? Nu ma placi?
Eu: Ba da. Dar care ar fi sensul sa fim impreuna cand eu sunt plecata mai toata ziua la munca si tu la fel?
D.O: Exista mereu o cale.
Eu:Nu o vad...Kyungsoo,alege pe cineva care sa stea si sa te iubeasca.*ma ridic si ma indrept spre usa cu lacrimi in ochi*(because ii foarte dramatica)
D.O:*ma imbratiseaza* Esti foarte incapatanata. Ti s-a mai zis?
Eu:De multe ori.
D.O:* imi pune o suvita dupa ureche privindu-ma bland*
Eu:Nu te mai uita asa la mine. Ma faci sa ma consider o persoana groaznica.
D.O:Dar nu esti!
Eu:Ba da.
D.O: Ba nu. *si ma pupa*
Ca un om indaratnic ce sunt incercam sa plec,dar pur si simplu o parte din mine voia sa stea acolo cu el. Si bineinteles ca aceasta parte a castigat. Nu pot sa-l ignor la nesfarsit.
Rupe sarutul-pupicul ce o fi fost ala si isi lipeste fruntea de a mea uitandu-se in ochii mei cu o privire ce lasa sa se vada toate sentimentele lui.
D.O:Mai vrei sa pleci acum?
Eu:Ti s-a mai spus ca esti foarte insistent?
D.O:Tu esti prima.*rade*
Nat:Asta inseamna ca sunteti impreuna sau?*capul ei aparand in peisaj de dupa usa*
Chanyeol:Exact. Vreau sa stiu daca mai sunt traumatizat de tristetea lui Dong soo.*apare si capul lui*
D.O:Iesi!
Si imediat dupa ce aud vocile colegilor sai.
Sehun:Yaaaa. Ce secretosi!
Baekhyun:Nu e ca si cum nu am fi tras cu urechea. Suho hyung,plangi cumva?
Suho:Nu. Mi-a intrat ceva in ochi dupa toata alergatura aia de fane.
Chen:Sigur. Asta s-a intamplat.*sarcastic*
Chanyeol:De ce simt ca am uitat ceva?
D.O: De ce trebuie sa vorbiti langa usa camerei mele?*aparand in cadru*
Kai:Cum adica de ce? Noi am trait aici odata cu voi emotiile si ne mai si intrebi?
D.O:Da.
Chanyeol:Serios acum. Nu vi se pare ca am uitat ceva?
D.O:Nu-mi spune ca ...
Bunaaa!Am revenit si eu cu un nou capitol. Stiu si eu ma mir ca a aparut asa devreme. Sper ca vă va placea.
